​Un Dumnezeu mărinimos

Suntem obișnuiți să vorbim despre un Dumnezeu bun, despre un Dumnezeu milos, despre un Dumnezeu drept, sau sfânt, sau omnipotent, omniscient, omniprezent. Atributele Sale din paginile Bibliei se regăsesc în articole, predici, scrieri devoționale, cântece.

Astăzi m-am gândit la El ca fiind mărinimos. Nu e un cuvânt pe care să-l folosesc uzual. E chiar un cuvânt care m-a mirat atunci când l-am gândit. Dar citind în DEX definiția lui, am rămas surprins cum de nu l-am întâlnit mai des în caracterizările lui Dumnezeu.

Totul a început citind Plângerile lui Ieremia. Capitolul 2 dă cititorului atent o descriere spectaculoasă a unui Dumnezeu mânios. Poporul Său a păcătuit. A ignorat avertismente, a refuzat pocăința, a ales răzvrătirea. Probabil că s-a lăsat înșelat de tăcerea lui Dumnezeu (Isaia 57:11). Și la un moment dat, mânia lui Dumnezeu s-a abătut asupra celor vinovați. Astfel că Ieremia Îl descrie în cuvinte ca: “Domnul a ajuns ca un vrăjmaș” (v.5) care ”a nimicit locul adunării sale” (v.6). Ieremia continuă spunând că ”în mânia Lui năpraznică a lepădat pe împărat și preot” (v.6) iar ”proorocii nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul” (v. 9). Versetul 17 spune că Domnul a făcut din Ierusalim ”bucuria vrăjmașului” ...

Citind astfel de pasaje nu putem decât să fim de acord cu Noul Testament care ne spune că “grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:31).

Tabloul nu este singular. Efeseni 2:1 și 3 arată că toți am fost ”morți în greșelile și în păcatele” noastre. Dar imaginea se schimbă radical când în versetul 4, Pavel ne descoperă un Dumnezeu care este ”bogat în îndurare”. El, ”pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit”, ”ne-a adus la viață împreună cu Hristos” (v.5). La fel, Ieremia scrie în capitolul 3 din Plângeri că ”bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui n-au ajuns la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineață” (v. 22, 23).

Nu știu care este starea ta și care este modul în care ai parcurs și încheiat anul 2014. Poate că relația ta cu Dumnezeu, la acest început de 2015, este cumva frântă, sub auspiciile păcatului și a respingerilor tale și a mâniei Lui. Poate că ai obosit să lupți împotriva Lui și tânjești după eliberare, dar nu mai crezi că îți poate fi acordată.

Sau poate că, făcând parte din poporul lui Dumnezeu ți-ai imaginat că poți trăi oricum și că alegerile tale nu vor putea atrage mânia Sa. Dar zilele de lejeritate în credință au trecut și ai început să simți cicatricile înstrăinării de Domnul tău. Și ai dori ca relația să fie iar ca la-nceput însă pare că îngeri învăpăiați blochează drumul spre Eden.

Ori poate că, într-o nesăbuință de nedescris, ți-ai imaginat că poți pune tu rânduială în treburile Împărăției. Uneori corectând, alteori interpretând convenabil, ai împins lucrurile ca să ducă în direcția în care ai considerat tu că ar trebui să meargă. Apoi, la un moment dat, ochii ți s-au deschis și te-ai pomenit luptând cu Dumnezeu. Și ai dori să nu mai fi privit ca paria; ai dori să nu mai fi judecat de frați ca cel ce umblă cu lucruri ascunse și vorbe cu dublu-înțeles; ai dori să îți poți relua locul tău în trupul lui Hristos, smerit și mânat doar de dorința pocăinței și de a fi plăcut Stăpânului.

Dacă este așa, atunci aceste rânduri au fost scrise pentru tine. Ca să înțelegi că Dumnezeu ”nu obosește iertând” (Isaia 55:7) și că vrea ca și pentru tine, în aceasta ”dimineață” de 2015, să-Și înoiască bunătatea și îndurarea.

El vrea ca tu să-L cunoști pe El ca pe un Dumnezeu mărinimos. Și să-L urmezi.

Pastor Cătălin Covaci