​Să intri pe uși deschise de El

Mărturie Misionara din Istanbul

„Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit va intra și va ieși, și va găsi pășune” (Ioan 10:9)

Când am ajuns în Istanbul (Turcia) în 2002, am găsit o metropolă care adună între colinele sale aproape o întreagă Românie. Nu am scăpat nici noi de experiența misionarilor care fac pasul în mediul „transcultural” Am întâlnit o cultură diferită, o biserică mică în mijlocul unui popor mare la număr, la aceea dată, creștinii evanghelici numărând în jur de 3000, într-un „ocean” de peste 70 milioane de musulmani.

Istoria României săpase adânc în mintea noastră, despre turci, imaginea unui popor barbar, în timp ce mass-media modernă ne bombardase cu diferite informaţii despre iminența terorismului la tot pasul. Nu știam atunci ce vom face printre turci, în ce mod noi, o familie de români, vom reuși să fim de ajutor lucrării lui Dumnezeu într-o națiune, care după opinia unora, chiar de la români nu merită slujire. Cu toate acestea făcusem pasul prin credință și de acum așteptam împlinirea promisiunii: „Voi fi cu voi”, „El vă va da ce trebuie sa spuneţi chiar în ceasul acela” „El are să vă călăuzească în tot adevărul” sau: „Vă voi deschide o ușă largă de cuvânt”.

Credincioșia lui Dumnezeu în împlinirea promisiunilor o poți experimenta doar după ce ai pășit prin credință.

Este firesc să pășești cu emoţii și teamă pe o ușă nou deschisă, dar Dumnezeu este onorat „să intri și să ieși” cu încredere pe ușa deschisă de El. Indiferent de contextul în care aplicăm acest principiu, în mediul familial, social, sau în lucrarea lui Dumnezeu, a face pasul prin credință este expresia încrederii în păstorirea lui Dumnezeu. Experiențele din viata mea despre care vorbesc cu cea mai mare pasiune sunt cele rezultate în urma paşilor făcuți prin credinţă.

În mijlocul unei mulțimi care ne obosea doar privind-o, Dumnezeu ne-a ațintit privirea și ne-a atins inima printr-o voce care ne-a vorbit într-o zi: „Nu vă temeţi, voi va trebui doar să intraţi pe ușile pe care Eu le voi deschide”. Din acea zi, am făcut o prioritate din a identifica ușile deschise de Dumnezeu pentru a nu pierde oportunităţi de slujire, acolo unde El avea un plan. Au trecut multi ani de slujire bazată pe uși deschise de El. În toată această perioadă Dumnezeu a fost credincios, păstrând pentru noi o ușă deschisă de slujire printre frații turci.

Mulți au încercat să închidă ușile deschise de El, dar nu au reușit. Unele uși, într-adevăr au fost închise, dar au fost deschise altele, noi urmând doar sa le identificam. Alteori am încercat noi să batem la uși închise, dar Domnul cu blândeţe și răbdare ne-a călăuzit înspre ușile deschise în acel moment.  Cine ne poate păstori într-un mod mai minunat decât El? „... Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide,” (Apocalipsa 3:7 ).

Misionar Ioan Șofrac

Biserica Baptista din Alba Iulia