Pune-mi lacrimile în burduful Tău

,,Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia." Psalmul 30:5

Una din marile taine ale existenței umane este … plânsul. Lacrimile sunt produsul ochilor noștri în anumite împrejurări: fie că e prea mare durerea în anumite situații, fie că bucuria ne copleșește și nu mai putem decât să lăcrimăm. Plângem când ne naștem, sau în copilărie, plâng și tinerii dar și adulții. Nici bătrânețea nu este garanția că vei fi lipsit de lacrimi. Cred că plânsul reprezintă una din cele mai strălucite idei în ce ne privește modul în care ne-a creat Atotputernicul Dumnezeu. 

Lacrimile ne arată că suntem deseori vulnerabili, că suntem dependenți, că avem nevoie de ajutor dar și că putem să ne revenim din cele mai mari greutăți. Ele ne sunt însoțitorul de drum când e vorba de dureri și suferinți, expresia sufletului și limbajul nobil al ochilor noștri, spunea un autor celebru. 

Biblia este plină de referințe despre lacrimi. Cuvântul apare de 90 de ori, pe lângă alte referiri la plâns și vărsare de lacrimi. Avem chiar un profet care se numește al lacrimilor, Ieremia, iar în cartea psalmilor aflăm că există chiar un burduf al lacrimilor: Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta? (Psalmul 56:8) 

Biblia ne învață ce să facem cu lacrimile noastre. Apostolul Pavel ne îndeamnă să plângem cu cei ce plâng. Vedeți, noi față de cei ce plâng, avem uneori tendința dăm repede sfaturi, să facem explicații sau să îi reparăm ca și cum ar fi defecți. Vrem să îi oprim din plâns. Domnul Isus a plâns cu Marta și Maria în acele momente de despărțire de Lazăr, înainte să facă orice altceva. 

Plânsul își are vremea lui, rostul lui. Este absolut normal să ai perioade diferite. Nu poți în schimb să rămâi numai pe plâns. Asta ne spune și Scriptura că există timp și de plâns dar și de alte lucruri. Căci mînia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată viața: seara vine plînsul, iar dimineața veselia. (Psalmul 30:5) 

Există chiar un plâns final, pe care ar fi bine să îl evităm. Este un plâns care nu va fi nici șters, nici mângâiat. Este un plâns care nu se va termina niciodată, frustrarea celor care au pierdut totul pentru veșnicie: Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunerecul de afară, unde va fi plînsul și scrîșnirea dinților.

Vă încurajez să aducem lacrimile noastre înaintea Domnului! Lui îi pasă cu adevărat de noi! El păstrează lacrimile noastre ca dovadă că nu ne lasă singuri, că intervine în viețile noastre și că binecuvântează. Slavă Lui! 

Păstor Ovidiu Drăgan