PACEA CARE ÎNTRECE ORICE PRICEPERE

Păstor Balaciu Ioan

Cu toții trecem printr-o încercare grea, neimaginată mai dinainte. Nu o înțelegem prea bine. Nu știm cât va dura. Nu știm ce se va întâmpla după aceasta. De ce să ne concentrăm atunci în această direcție?

Cel mai bine, în asemenea circumstanțe, este să ne alipim de Domnul și să stăm lângă El. În Epistola către Filipeni 4.6-9 găsim scrise următoarele cuvinte:

6. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. 7. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. 8. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. 9. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Puternici în Domnul

Trăim vremuri ciudate, surprinzător de grele, care parcă nu se mai termină. Chemarea lui Dumnezeu pentru noi în orice vreme este să fim puternici, stabili, echilibrați, biruitori. Nimănui nu-i place să fie bolnav, descurajat sau respins.

Încă de la începutul capitolului 4 din Filipeni, Apostolul Pavel ne îndeamnă să fim tari în Domnul și ne oferă o cale de parcurs pentru a ajunge la stabilitate spirituală, la echilibru, mai ales în asemenea vremuri. 

Am vorbit deja despre cei câțiva pași care ne pot conduce la stabilitate spirituală. Să privim mereu la Domnul și să nu lăsăm nimic din lume să ne fure bucuria părtășiei cu El. Să cultivăm în continuare, prin orice mijloace, părtășia frățească și să eliminăm orice fel de divergențe în problemele neesențiale. Să lăsăm ca harul și bunătatea lui Dumnezeu să se manifeste prin noi înspre semenii noștrii, indiferent de acțiunile și de atitudinea lor.

Trebuie să fim convinși că Domnul este aproape de noi mereu, atât de aproape încât este la o atingere, și ne poartă de grijă. Să nu lăsăm, în nici un fel, îngrijorarea să ne cuprindă. Mai degrabă să vorbim cu Domnul în detaliu despre tot ce ne preocupă. Să Îi spunem Lui și impactul pe care problemele cu care ne confruntăm îl au asupra noastră. Să ne mărturisim și temerile, dar și încrederea în El, într-un spirit de mulțumire și recunoștință.

Pacea care Întrece Orice Pricepere

Dacă vom proceda așa, vom primi din partea Domnului ca dar: pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Nu există binecuvântare mai mare decât, să ai pace în mijlocul furtunii, să stai calm în fața provocărilor, să fii așezat pe stâncă atunci când totul se clatină.

Aceasta este pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Este ceva ce omul nu poate să producă, este ceva ce lumea nu poate să ofere, este ceva ce se poate obține numai de la Dumnezeu, dar numai pe o anumită cale. Aceea a virtuților despre care am vorbit: bucuria de Domnul, părtășia cu frații, bunătate față de oameni, căutarea atingerii divine, comunicarea problemelor Domnului, spiritul de mulțumire și de recunoștință. 

Ca rezultat al cultivării tuturor acestor virtuți, pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, ne va umple sufletul de fericire. Despre această bogăție de neprețuit, mai ales în vremuri de încercare, despre această pace adâncă a sufletului, doresc să vă vorbesc în această dimineață.

Iată cum se exprimă apostolul: Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. Desigur, nu pot ajunge la o asemenea pace decât cei care L-au primit în viața lor pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor. Această pace cuprinde întreaga personalitate și ne protejează atât mintea cât și inima de orice fel de teamă, tulburare, amărăciune, descurajare, suferință. Ce mare har, ce mare biunecuvântare, să avem parte de o asemenea protecție pentru sufletul nostru în astfel de vremuri. Domnul să fie slăvit.

Dar oare ce înseamnă mai precis faptul că: pacea lui Dumnezeu, ne va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. Înseamnă oare că de acum înainte Dumnezeu va face totul pentru noi, iar noi trebuie să stăm liniștiți, sau dimpotrivă? Pacea lui Dumnezeu care ne cuprinde mintea și inima ne protejează dă rău și ca rezultat, crează în lăuntrul nostru cadrul necesar pentru ca noi să facem anumite lucruri.

Importanța Procesului de Gândire pentru Viață

Cu siguranță că varianta a doua este adevărată. Versetele 8-9 ne ajută să înțelegem că pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere ne determină să trecem la acțiune în gândire și trăire, definind astfel ce înseamnă viață creștină.

4.8-9 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Acesta este de fapt punctul culminant al pasajului: Dacă vrem să fim tari în Domnul, să avem un echilibru spiritual solid, trebuie să ne punem mintea la contribuție, trebuie să ne focalizăm gândirea pe principiile dumnezeiești exprimate în Cuvântul Sfânt și trebuie să trecem la acțiune. Sa facem fapte vrednice de pocăința noastră.

Expresia aceea să vă însufleţească din versetul 8, înseamnă de fapt: la acestea vă vă gândiți. Apostolul ne prezintă o listă întreagă de lucruri cu care trebuie să ne umpem mintea și inima și la care să medităm.

            Înainte de a privi la această listă însă, aș vrea să vă prezint un principiu pe care îl cunoaștem de multă vreme, dar de care nu ținem cont întotdeauna: suntem ceea ce gândim.

Stabilitatea noastră spirituală este rezultatul lucrurilor cu care ne umplem mintea. Cine își umple mintea cu lucruri de valoare, va avea o cu totul altă perspectivă asupra vieții când vine încercarea, față de cei preocupați cu lucrurile rușinoase și murdare ale acestei lumi. Ca urmare, trebuie să înțelegem că există o foarte strânsă legătură între: ceea ce gândim și lucrurile cu care ne umplem mintea.

Expresia: la acestea să vă gândiți se referă la mai mult decât simplu a gândi. Se referă la a evalua, a analiza, a cerceta, a lua în considerare veridicitatea lucrurilor și implicațiile lor în viața reală.

Îmi pare rău să vă spun, dar societatea de astăzi este mai preocupată de emoție și pragmatism decât de o gândire profundă. Interesul astăzi nu mai este pentru logica firească a lucrurilor, ci cum să mă simt bine și cum să am succes cât mai rapid.

Domnul Paul Robinson, profesor la Universitatea Stanford, a scris un articol intitulat „Televizorul nu ne poate educa”. Ideea de bază a articolului este că singurul mod în care se poate învăța este citind. Imaginile stimulează în primul rând emoțiile, nu gândirea. De aceea Satan ne atacă mai mult prin emoții, decât prin gândire. Prin contrast, creștinul nu trebuie să fie o victimă a sentimentelor sale.

Importanța Procesului de Gândire în Mântuire

            Creștinismul este o religie a unei gândiri așezate. Dumnezeu ni se descoperă prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt și ne cere să raționăm: "Veniţi, totuşi, să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada, Isaia 1.18.

            Domnul Isus i-a pus pe ucenici să gândească: de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în  toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei, Mt 6.38-39.

            Promisiunea lui Dumnezeu din Psalmul 32.8, este valabilă pentru fiecare dintre noi: "Eu te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta. Avertismentul din 9, ni se potrivește de asemenea: Nu  fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.

            În majoritatea religiilor lumii, elementul doctrinar este minim. Accentul se pune pe experiență sau pe îndeplinirea unui ritual. Religia creștină nu este nici experiență, nici ritual. Este o acceptare cu mintea a revelației divine întrupate în Sfânta Scriptură.

            Înainte de a fi mântuit, un om păcătos nu înțelege cum stau lucrurile cu sine, cu Dumnezeu, care este pericolul în care se găsește și care este calea de mântuire. Domnul Isus a ilustrat aceasta în Pilda Semănătorului: Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum, Matei 13.19.

Când un om ajunge la mântuire, prin Duhul Sfânt el ajunge să înțeleagă adevărul prezentat în Cuvântul divin: despre sine, despre păcatul său, despre Sfințenia și Iubirea lui Dumnezeu, despre Jertfa Domnului Isus de la cruce, despre mântuire, despre viața veșnică.

În contenxul nostru din Filipeni 4, am putea parafraza mesajul: dacă vă faceți griji, dacă sunteți tulburați, este pentru că vă umpleți mintea cu lucrurile de ieri, de azi și de mâine, pe care nu le puteți mânui și ajungeți inevitabil la frică, amărăciune, dezechilibru. 

Reciproca este adevărată: dacă Îl punem pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră de fiecare zi, dacă îi spunem Domnului toate problemele cu care ne confruntăm, dacă ne bucurăm zilnic de părtășia cu El, dacă ne umplem mintea cu Cuvântul Său, dacă ne smerim și ne pocăim de tot ce nu este după voia Lui, vom fi binecuvântați de Domnul cu pacea care întrece orice pricepere. Aceasta ne va păzi de tot ce este rău care s-ar putea cuibări în suflet.

Credința Bazată pe Rațiune

Credința creștină nu este un optimism exagerat, sau o speranță înșelătoare. Cât de mult îl ajută pe un om panicat de tot ce se întâmplă în lume dacă îi spun: lasă că va trece, când eu nu știu când va trece și cum?

Dacă îi spun: lasă că va fi bine, ce garanție am eu să spun cuiva că va fi bine când eu știu bine de tot că mânia lui Dumnezeu aprinsă este gata să se reverse împotriva pământului, a păcătoșilor și a păcatului? Trebuie să avem mare grijă ce spunem, pentru că cei de lângă noi au nevoie de încurajări, dar nu de încurajări ieftine.

Credința creștină este un răspuns motivat la adevărul revelat care ne spune că suntem ființe căzute. Păcatul este înnăscut în noi și nu ne putem opri din a păcătui singuri. Dumnezeu este împotriva păcatului. Dumnezeu dorește să despartă păcătosul de păcatele sale. Pentru aceasta a murit Domnul Isus pe crucea de la Golgota în urmă cu 2000 de ani, iar acum mijlocește înaintea Tatălui în ceruri.

Orice om păcătos de pe pământ poate să ajungă la mântuire și la pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere dacă: își recunoaște starea de păcat în care se găsește, se încrede în oferta mântuirii lui Dumnezeu în Cristos, acceptă logica planului de Mântuire alcătuit de Dumnezeu din veșnicii prezentat în evanghelie și Îl primește pe Cristos ca Domn și Mântuitor. În aceste condiții el va fi mântuit, va iertat de păcate, are perspectiva să fie dus în cer.

Acum, în noua mea calitate de creștin, de om mântuit, mintea mea a fost transformată și înnoită prin Duhul Sfânt, care mă ajută să înțeleg principiile Cuvântului divin și să le pun în aplicare în trăirea mea zilnică. Cele două elemente: procesul de gândire și procesul de acțiune, nu trebuie să fie despărțite niciodată.

Lucruri cu care Să Ne Umplem Mintea

Iată sfera de preocupări pe care Pavel o recomandă tuturor celor mântuiți, oricine ar fi, în orice epocă ar trăi, în orice context de viață. Principiile rămân aceleași. Suntem ceea ce gândim. Gândim la lucrurile cu care ne umplem mintea. Haideți atunci să ne umplem mintea cu lucruri de valoare care să aducă rezultate binecuvântate atât în sufletul nostru, cât și în afara noastră, pentru binele semenilor noștri și pentru slava lui Dumnezeu.

             8. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Tot ce este adevărat. Parcă niciodată lumea nu a fost mai plină de știri false și de minciuni, ca în aceste zile. Nu este de mirare că Domnul Isus îl numește pe Satan: Tatăl Minciunii, Ioan 8.44.

Tot ce este vrednic de cinste înseamnă, tot ce este respectabil, nobil, demn, plăcut. Tot ce este drept înseamnă, tot ce este corect, necompromis, întreg, clar, bine conturat. Tot ce este curat înseamnă, tot ce este neprihănit, strălucitor, atât din punct de vedere fizic, cât și moral. Tot ce este vrednic de iubit înseamnă, tot ce este plăcut, atractiv, amabil, dulce, milostiv. Tot ce este vrednic de primit înseamnă, tot ce este cu o reputație bună, tot ce are un nume bun, tot ce este bine gândit, tot ce este apreciat. 

La final, apostolul generalizează: Orice faptă bună, şi orice laudă. Ce vrea să spună este că lista poate continua. Sunt atât de multe lucruri bune în jurul nostru, la care să ne gândim, să medităm, cu care să ne umplem mintea și care să facă bine sufletului nostru încât, nu ne putem plânge că nu avem ce ne trebuie.

Întrebările Esențiale ale Vieții

Acum vă întreb: dacă ar fi să ne uităm în lume, unde vom găsi toate aceste lucruri: adevăr, onorabilitate, corectitudine, curăție, transparență, iubire pură, respect, bună mărturie, caracter?

Când pornim televizorul, când navigăm pe internet, când butonăm telefonul, când dorim să socializăm, când dorim să ne facem un prieten, când dorim să deschidem o afacere, asta vedem, asta găsim în lume?

Nu este lumea vrednică de condamnare? Nu trebuie ca lumea să dea socoteală în fața judecății lui Dumnezeu? De ce să ne compromitem? De ce să ne umplem mintea cu lucrurile murdare ale acestei lumi? Unde este înțelepciunea?

Pe de altă parte, de ce să dăm lumii speranțe false? Lasă că va fi bine. Lasă ca va fi bine să ce? Să fie omorâți în continuare copiii în pântecele mamei lor? Să fie batjocorită în continuare instituția familiei? Să fie călcate în picioare legile morale? Să fie Dumnezeu scos afară din școli și din societate? Să fie creștinii prigoniți? Cât de bine poate să fie într-o asemenea lume? Cât să mai rabde Dumnezeu lumea aceasta?

Pacea lui Dumnezeu care Întrece Orice Pricepere

Și totuși, există o categorie de oameni care sunt protejați de Dumnezeu, care sunt hăruiți să aibă în suflet o pace pe care lumea nu o poate avea, nu o poate da și nu o poate percepe. Este cea mai mare bogăție de pe pământ, după darul mântuirii și al salvării veșnice. Este pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, care ne va păzi mintea și inima în Cristos Isus. Slăvit să fie Domnul !

Mintea este cea mai mare comoară pe care o avem. Cel credincios, ajutat de Duhul Sfânt, trebuie să își armonizeze gândirea după principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Dar nu este suficient.

Trebuie de asemenea, să ne protejăm mintea de tot ce este lumesc, păcătos și rău, pentru că lucrurile cu care ne umplem mintea, determină modul în care vom reacționa la stimulii care vin asupra noastră din exterior.

Să nu uităm de cele două principii care ne vor determina prezentul și viitorul pe pământ și pentru eternitate: suntem ceea ce gândim și, gândim la lucrurile cu care ne umplem mintea. Domnul să ne dea înțelepciunea care vine de sus.

 Ai tu această pace în sufletul tău? Este mintea ta luminată de Duhul Sfânt? Este mintea ta plină cu Cuvântul lui Dumnezeu? Care sunt lucrurile care îți umplu mintea? Cum răspunzi tu la stimulii negativi, de frică și îngrijorare care vin înspre tine din afară în această perioadă teribilă? Ce percepi a fi mai aproape de sufletul tău în această vreme: pericolul sau Domnul? De cine îți este frică mai mult: de Domnul sau de coronavirus?

Să spunem și noi împreună cu psalmistul:  Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică, Psalmul 27.1.