OBOSEALA LUI 2020 ȘI ÎNVIORAREA LUI 2021

Pastor Bogdan Șopț

Sfârșitul unui an și începutul altuia sunt momente când oboseala și înviorarea se întâlnesc. Pe de-o parte, ajungem istoviți la capăt după douăsprezece luni în care ne-am implicat în activități cotidiene, muncă, alergare, preocupare pentru noi și cei dragi. Pe de altă parte, vacanța dintre ani aduce odihna bine-meritată ce înnoiește deopotrivă trupurile și sufletele. Ce să mai zicem că anul 2020 a fost cu totul diferit de precedenții! Pandemia de COVID-19 ne-a perturbat întru-totul. E necesar ca începutul lui 2021 să ne ofere revigorarea după care tânjim.

Cum putem experimenta înviorarea? Asumându-ne oboseala care deja ne încearcă.

Capitolele 43 și 46 din cartea profetului Isaia detaliază reacția poporului evreu din vechime atunci când privirile lor erau departe de Dumnezeu. Israeliții obosiseră de Dumnezeu (Isaia 43:22-23). Se săturaseră de închinare, slujbe, jertfe, rugăciuni, citirea Legii. Nu se sinchiseau să-L onoreze pe Creatorul cu darurile lor. Din perspectivă religioasă, erau persoane plictisite. Inimile nu mai nutreau iubire față de Cel de Sus, astfel încât încetaseră în a-L mai căuta.

În dreptul nostru se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva 2020 a fost anul când ne-am obosit de Dumnezeu. Cum ne vedem inimile la încheierea anului? Doritoare după închinare, ofrande, rugăciuni sau citirea Scripturilor? Cât de des ne-am amintit că scopul omului pe pământ constă în glorificarea lui Dumnezeu? Cât de mult L-am căutat pe Domnul în 2020? Oare nu poate fi descris anul încheiat mai degrabă prin delăsare față de sfințire și ascultare?

Dacă am obosit de Dumnezeu, citim în Cuvânt că – în schimb – El nu ne obosește cu poruncile Sale. Deși este Stăpân absolut peste toate cele văzute și nevăzute, posesor al autorității depline asupra întregului univers, Domnul Dumnezeu alege să nu ne căznească cu darurile cuvenite Lui. Îndurările divine sunt îmbelșugate, iar păcătoșii care merită iadul căpătă milă. În măsura în care am ajuns obosiți de Dumnezeu, vindecarea include conștientizarea că El nu ne obosește cu poruncile Sale. Mântuitorul Cristos ne cheamă la El, deoarece jugul Său este bun și sarcina Lui este ușoară. Cum ai putea să nu te întorci cu tot dinadinsul către un Dumnezeu atât de bun?! Ai putea să nu-L iubești? Cum ai putea persevera în indiferență, atunci când auzi că înviorarea sufletului stă în dragostea de Dumnezeu? Odată ce iubirea Lui îți cucerește inima, Duhul Lui îți regenerează ființa, iar credinței biruitoare asupra lumii îi priește înlăuntrul tău, atunci – și numai atunci – poruncile divine nu sunt grele!

Privește către 2021 prin Domnul Isus, lasă-ți sufletul modelat de dragostea Lui și mintea umplută de Scripturile care duc la credință, iar apoi înviorarea va lua locul oboselii.

Un alt soi de oboseală pe care l-am trăit în 2020 e pricinuit de propriile păcate (Isaia 46:1-4). Idolii din vremea prorocului-evanghelist deveniseră poveri pentru oamenii care îi purtau cu animalele de corvoadă. Iudeii înșiși ajunseseră sub sarcina dumnezeilor zămisliți de imaginație. Suferința și slăbiciunea determinate de fărădelege erau prea bine cunoscute de psalmistul David, simțindu-și oasele cum se topeau în gemetele lui și vlaga trupului uscându-se ca pământul în timpul secetei.

Analizându-ne pe noi înșine, vom admite că obosim din cauza păcatelor. Ne chinuim din lipsa auto-disciplinei, intrăm pe drumuri greșite, pentru că nu prețuim înțelepciunea biblică, ne rănim soții, copiii sau părinții din răutate, stricăm unitatea bisericii din mândrie sau alunecăm în hăuri întunecoase și rele din iubirea de bani.

Cu toate acestea, frumusețea de necuprins a textului inspirat este că Dumnezeu nu obosește să ne poarte. Ne-a îngrijit de la naștere, ne-a păzit de năpaste și e hotărât să ne ocrotească până la bătrânețe. Îndoiala referitoare la providența divină piere atunci când realizăm că Cel Preaînalt nu obosește niciodată, dând tărie celui obosit și mărind puterea celor ce cad în leșin. După cum omul ostenit trupește necesită hrană, apă și odihnă, similar suntem învățați că Domnul Isus e Pâinea vieții din care cel ce mănâncă nu va mai flămânzi niciodată, Apa vieții care curge din inima credinciosului și Odihna în care intrăm să ne odihnim de toate lucrările meritorii prin care am putea spera la auto-îndreptățire. Nu aduce în 2021 balastul istovitor al păcatelor, ci lasă-L pe Cristos Domnul să-l arunce în fundul mării și să te poarte pe brațe iubitoare!

Nu uita: oboseala lui 2020 este înlăturată de înviorarea lui 2021 în Cristos!