​Mi-ai dat un nume!

Într-o lume-n care omul este robul firii lui,

Libertatea te îndeamnă bucuros să te supui

Unei amăgiri ce-ţi cere plata dezrobirii-n sânge:

Sânge sfânt vărsat pe cruce de Isus care te plânge.

Mândru crezi că poţi s-asculţi orice şoaptă, căci e bună

Şi aşa te pierzi uşor şi păcatele se-adună.

Vei muri de te încrezi în înţelepciunea ta!

Domnul zice: “Părăseşte-o! Cere-o, însă, pe a Mea!”

Duhul Sfânt îşi pierde templul când Satan te-ademeneşte

Şi pustiu simţi, înlăuntru-ţi, cum trăirea-ţi se foieşte

În nelinişte, necaz, frământări şi încercare,

Fiind la fel eternitatea după veşnica plecare.

Inima-ţi cea păcătoasă bate-n suflet înc-un cui

Şi la fel de tare bate încă unu-n Palma Lui…

Nu-i lumină ca să vezi că de vei mai face-un pas

Vei cădea în valea groazei mişeleşte-n hău atras.

Stai, te-opreşte şi regretă! Podul vietii-ţi se dărâmă!

Te împrăştii-n mii de zări, de tu cazi, pumn de ţărână!

El ţi-oferă-un nume sfânt, nicidecum de pământean,

Vrei să fii copilul Lui, Fiu de Domn, sfânt cetăţean?

de Gabriela Elena LAZAR