MARELE MISIONAR ȘI MODELUL SUPREM DE MISIONAR

Se spune că: Dumnezeu a avut un singur Fiu și pe Acela l-a făcut misionar. Aș dori să creionăm din perspectiva teologiei dogmatice dar și a teologiei biblice.

Doctrina divinității lui Isus Hristos se ocupă și de preexistența Sa adică de faptul că El a existat înainte de nașterea Sa (eveniment petrecut în anul 4 î.d.Hr), dar și înainte de creația planetei noastre și a universului întreg. Din această învățătură decurge faptul că Isus Hristos a fost trimisul Tatălui din cer pe pământ pentru a fi El însuși vestea cea bună pentru omenire, dar și pentru a rosti acest mesaj în auzul generației de atunci. Isus Hristos este urzitorul unei mântuiri veșnice, dar este cu adevărat misionarul perfect. Curăția vieții i-a oferit puterea predicării, nimeni nu a venit de la o distanță mai mare să aducă o veste mai bună, și nimeni ca El nu a fost să plătească prețul misiunii așa cum a plătit el – dezbrăcându-Se de Sine. Nimeni ca El nu și-a iubit dușmanii ca să le dorească binele suprem plătind pentru ei prețul suprem.

Doctrina umanității lui Isus Hristos presupune și provocările zilnice și obișnuite ale oricărui misionar de astăzi. Isus Hristos a mers din loc în loc să ducă evanghelia. El s-a confruntat cu oboseală, sete, foame, neacceptare și respingere. A vorbit mulțimilor, dar și persoanelor individuale (Natanael, Nicodim, Samariteanca, slăbănogul de 38 ani, Zacheu, Pilat, Marta, Maria), chiar și pe cruce era preocupat de tâlharul de lângă el. A simțit din plin împotrivirea vrăjmașilor atât în localitatea natală cât și în Decapole. A fost Omul obișnuit cu suferința, dar care a suferit cu demnitate.

Metodele referitoare la misiune întrebuințate de Isus Hristos au fost legate de o viață de rugăciune, post, smerenie, lipsa răzbunării (când Petru a tăiat cu sabia urechea lui Malhu, când doi dintre ucenici au cerut foc din cer peste cetăți), formarea unor alți misionari – ucenicii: prin întrebari, prin răspunsuri, dialog, prin urmarea Lui, prin avertizări și prin practicarea misiunii. El și-a arătat puterea Sa (potolirea furtunii, înmulțirea pâinilor, schimbarea apei în vin, și învierea lui Lazăr, a fiului văduvei din Nain și a fetiței fruntașului sinagogii), iar înțelepciunea Sa s-a arătat în dezbaterile cu fariseii și cărturarii, în evenimentele tragice din Luca 13 sau în cazul orbului din naștere. Domnul Isus a acceptat invitația lui Levi de a sta la masă cu vameși și păcătoși, îi confrunta și îi

mustra pe oameni cu privire la păcatele din viața lor, dar era interesat și de problemele fizice ale oamenilor (ex. hrană și sănătate). Faptul că Isus nu a făcut misiune prin revoltă se observă prin faptul că a plătit darea la Templu, s-a lăsat prins în noaptea vinderii Sale și chiar a arătat respect față de Marele preot. O altă metodă de misiune a fost prin acceptarea dezbaterilor pe diverse teme sensibile precum birul

Cezarului, motivele de divorț, sabatul, postul, sursa puterii Sale sau despre înviere morților. Pe paginile Scripturii se regăsește un singur moment în care s-a mâniat într-un mod sfânt. El a demascat ipocrizia oamenilor și a luat de mai multe ori partea celor marginalizați și fără apărare. În final învățăm de la Misionarul Perfect să slujim cu smerenie chiar sub jugul suferinței și cu multă înțelepciune dumnezeiască.

Păstor Jurcoi Emanuel