​Trăim într-o vreme de totală nesiguranță, nedumerire și frică. Înaintea primului război mondial era puțin altfel. Raporturile erau mai solide, mai ordonate. Atunci omenirea își putea închipui că viitorul îi este asigurat dacă avea o proprietate corespunzătoare sau bani suficienți la bănci. Între timp însă, prin cele două războaie mondiale și urmările lor, Dumnezeu ne-a spulberat aceste siguranțe. Dumnezeu ne-a arătat limpede, că nici casele, nici terenurile, nici banii lichizi, nu ne pot asigura viața pentru viitor. Totul este trecător. Toate valorile pământești, într-o noapte, pot să ne curgă printre degete. Ne înșelăm dacă ne bizuim pe averea noastră.

Suntem nechibzuiți dacă ne bazăm pe sănătatea noastră. Trebuie să fim orbi, dacă de la tratativele oamenilor de stat am așteptat ”pacea și securitatea” pentru popoare. La aceasta ne face atenți chiar apostolul Pavel când scrie: ”…știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: ”Pace și liniște !” atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare.” (1 Tesaloniceni 5: 2, 3)

Cine urmărește azi evenimentele zilei și judecă chibzuit starea lumii, acela nu se va lăsa înșelat de nici o speranță falsă ca și cum ne-am îndrepta spre niște timpuri liniștite și pașnice. Este de recunoscut astăzi, pentru oricine cu pricepere, că omenirea trăiește ca pe un vulcan despre care nu se știe când va erupe. Un al treilea război mondial nu este doar o fantomă pe care câțiva pesimiști ne-o proiectează pe un ecran, ci este o posibilitate serios amenințătoare, care poate deveni realitate în orice moment. Ce ar putea să însemne din nou pentru omenire un război cu arme atomice mereu ”perfecționate”, știe orice copil. Cu un cuvânt, nimic nu este atât de nesigur ca viitorul !

Acesta însă este timpul de pe urmă despre care Domnul Isus a profețit spunând: ”…Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21: 25b, 26). În mijlocul unei asemenea generații chinuite de frica judecății care va veni, trăiește Biserica Domnului, și în fața totalei nedumeriri și nesiguranțe, are fericita cunoaștere că: ”Iată, El vine !” Ea nu are nevoie să se frământe și să se chinuie cu înfricoșătoarea întrebare ”ce va veni oare peste pământ”, căci ea știe cu certitudine, în orice caz, cine va veni. Vine Unsul lui Dumnezeu, Domnul și Regele Bisericii. Se apropie ziua despre care se spune: ”Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor” (Apoc. 11: 15).

Dacă Iov în Vechiul Testament a putut să zică: ”Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că se va ridica la urmă pe pământ” (Iov 19: 25), cu cât mai mult vrea Domnul cel înviat să ne dăruiască acea putere a Duhului Sfânt coborât din ceruri, încât să mărturisim: Eu știu că Mântuitorul meu trăiește și revine pe norii cerurilor ca Cel dintâi și Cel de pe urmă !

Pastor Ioan Cocîrțeu