​În duminica din 20 Noiembrie 2016 noi baptiștii din Romania am hotărât să ridicăm o piatră de aducere aminte, și anume aniversarea a 160 de ani de la începuturile mișcării baptiste din Romania. În această zi ne-am amintit faptul că o familie de baptiști germani, familia Scharschmidt, s-a mutat în București în anul 1856 și prin lucrarea de vestire a Evangheliei în anul 1859 se înființează biserica baptistă germană din București. De aici s-a pornit o întreagă mișcare baptistă care a inclus ulterior cetățeni români realizându-se astfel transferul de la baptiștii germani spre baptiștii români.

Cu această ocazie eu personal m-am oprit pentru o clipă să mă gândesc la moștenirea pe care am primit-o. Dintr-o data am realizat că din cei 160 de ani a istoriei baptiștilor din România timp de 102 ani familia noastră a fost parte neîntreruptă a familiei baptiștilor din Romania. Străbunicul meu, Fodorean Gheorghe, lutptând în primului război mondial, în anul 1914 a luat hotărârea să-l urmeze pe Domnul Isus atunci când se afla pe un pat de spital. A ajuns acolo datorită unui accident, mai precis un cazan cu mâncare fierbinte care s-a răsturnat peste el și i-a produs arsuri mari pe corp. Viața îi era în pericol și așa a ajuns să își îndrepte privire spre Dumnezeu, fără ca cei din familie să cunoaștem precis cine i-a mărturisit Evanghelia. La întoarcerea de pe front, anul 1917, a adus această credință în familia lui și s-a alăturat bisericii din satul natal Feiurdeni, o localitate situată la 17 km nord de Cluj-Napoca. Biserica Baptistă din Feiurdeni a fost înființată undeva în anul 1909 sau 19010. În această biserică bunicul meu, Fodorean Vasile, a început slujească pe Domnul încă de la vârsta de 11 ani prin conducerea cântările comune. La vârsta de 13-14 ani a fost botezat (1919) și a continuat slujirea prin conducerea cântărilor comune, dirijarea corului și misiune, slujind împreună cu frații Prodan Ioan, Cernucan Gavriș, cât și alții. După ce s-a căsătorit și și-a construit o casă în Fânațele Clujului, o zona în extravilană orașului Cluj, datorită faptului că nu au primit aprobare pentru a avea o biserică în Fânațele Clujului s-a integrat din anul 1952 în Biserica Iris. Undeva în anii 1956-1957 a fost ordinat ca diacon în această biserică continuând lucrarea de misiune pe satele din jurul orașului Cluj. Acestă pasiune pentru cântare și misiune a fost transmisă și tatălui meu, Fodorean Ioan, care a fost implicat în cor, cât și organizând și administrând fanfare Bisericii Baptiste din Iris.

Sunt recunoscător Domnului pentru o astfel de moștenire pe care mi-a oferit-o. Pot să mă laud în Domnul că înainte ca să existe organizarea instituțională baptisă, Uniunea Baptistă din România s-a înființat în 1919, strămoșii din famila mea deja primiseră adevărurile propovăduite de biserica baptistă. Noi nu credem că mântuirea se transmite din generație în generație, dar o generație poate influența generația care vine după ea.

Ce îmi doresc pentru noi baptiștii la acest moment aniversar?

1) Redobândirea spiritului misionar de fiecare credincios baptist și o orientare misionară pentru fiecare adunare. Bisericile Baptiste trebuie să se schimbe de la orientarea pe programe și activități cu precădere în interesul credindioșilor spre o orientare misionară prin care întreaga slujire a bisericii să faciliteze prezentarea Evangheliei celor care nu o cunosc. În lumina acestui adevăr adunările noastre trebuie să găsească căile cele mai relevante în care acest mesaj să fie auzit de omul contemporan. Strămoșii noștrii ne cheamă nu să le reproducem metodele, ci să urmăm același spirit misionar. Să nu fim teoretici în ceea ce privește evanghelizarea și misiunea, ci să fim practici și consecvenți. Toate acestea se pot realiza prin așezarea uceniciei ca prioritate și prin organizarea bisericilor în așa fel încât ucenicia să nu fie o activitate periferică, ci să aibă un loc central.

2) Să construim adunări mai mult decât instituții, denumite unități de cult. Instituționalizarea bisericii frânează spiritual misionar și îl omoară. Biserica Baptistă în Romania trebuie să se exprime într-o formă instituțională în relația cu statul și alte instituții, dar aceasta nu ar trebui să fie blocată în funcționarea ei de către elementele instiuționale. De la instituționalizare s-a ajuns foarte ușor la ierarhizare. Elementele instiuționale trebuie să fie o mica parte din întregul functionării bisericii. Baptiștii au început ca o mișcare și mai apoi au îmbrăcat haina instituțională. Este nevoie de o întoarcere la spiritul de mișcare baptistă, mai mult decât de instituție.

3) O spiritualitate autentică mai mult decât o spiritualitate a regulilor. Această spiritualitate trebuie să izvorească din Cuvânt și nu dintr-un sistem de reguli tradiționale. Nu doar o spiritualitate exterioară, ci o spiritualitate lăuntrică, lucrată de Duhul Sfânt, care se revarsă în spre exterior. Credincioșii baptiști trebuie să știe ce cred și să trăiască ce cred.

Rugăciunea mea ca Domnul să revitalizeze lucrarea bisericilor baptiste din România și să facă ca acestea să crească.

Pastor Daniel Fodorean