​Când Dumnezeu spune Nu

Îti place când auzi ca ti se spune NU? De când esti mic, auzi mereu: „Nu-i voie … nu fa asta, nu fa cealalta, nu pune mâna.” Te astepti când cresti sa îi auzi mai putin pe parintii tai spunând: „Nu-i bine, nu-i frumos … nu te casatori cu cutare, nu te du acolo…”

Sti însa ca si Domnul spune mult nu? Opt dintre cele Zece Porunci date de Dumnezeu încep asa: sa nu!

Dumnezeu spune nu si la lucrurile aparent bune!

Îti aduc aminte de un moment din viata lui David. În cele mai bune zile din viata lui David (mai sunt si din astea) se bucura de un timp fara probleme, de odihna. Acum când reflecteaza la harul lui Dumnezeu, îi vine un gând, se naste un vis maret în inima lui: vrea sa zideasca o casa mare, un loc permanent în care sa locuiasca Domnul. Singura problema la aceasta mareata idee este ca Domnul a spus nu!

Sunt probabil multi, la fel ca mine, care L-au auzit nu o data în viata lor pe Domnul spunând NU. Ai cerut ceva, dar nu ai primit, L-ai rugat pe Domnul sa faca ceva si nu a facut. Câti nu au cerut poate sanatate, lucruri bune, binecuvântari de tot felul, si poate ca la unele Domnul a spus … nu.

Nu stiu de ce Domnul spune nu, dar stiu cum trebuie sa reactionam!

Dorinta lui David a fost una buna, Domnul chiar îl lauda pentru ca are o asemenea idee: „Tatal meu, David, avea de gând sa zideasca o casa Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. Si Domnul i-a zis tatalui meu, David: «Fiindca ai avut de gând sa zidesti o casa Numelui Meu, bine ai facut ca ai avut gândul acesta. Numai ca nu tu vei zidi casa, ci fiul tau, iesit din tine, va zidi Numelui Meu o casa.»” 2 Cronici 6:7-9

Era o dorinta spirituala, sincera, care venea dintr-o inima curata (Natan îi spune: „Fa tot ce ai pe inima.”), si mai era si un proiect scump. David vrea sa dea, nu sa primeasca, nu cere nimic în schimb. Este una dintre rarele ocazii când oamenii nu se gândesc la ei, ci doar la Domnul. Dar Domnul spune nu. Chiar daca spune nu, Domnul nu te lasa cu inima frânta! Dumnezeu stie sa fie ferm, dar gratios, nu foloseste cuvinte dure. Domnul are un ton bun, Dumnezeu nu respinge când spune nu: El stie de ce!

În schimb îi da lui David! Îi aduce aminte de har, ca l-a luat de la oi, ca dintr-un nimeni l-a facut cineva. Când Dumnezeu înalta pe cineva toti vad, chiar daca nu toti au inima pentru cel înaltat.

Aici apare legamântul davidic: va avea un fiu, care va umbla cu Domnul, va zidi o casa Domnului.

Toate aceste promisiuni mângâie inima regelui. Ce tata mândru!

Cred ca e neplacut ca Domnul sa spuna nu. Dar El stie mai bine. Am citit despre o familie din Scotia cu numele Clark care avea un vis: voiau sa emigreze în Statele Unite, sa îsi schimbe viata. Parintii, împreuna cei noua copii au facut eforturi mari, au sacrificat, au facut economii. În cele din urma au strâns suficienti bani sa plateasca pretul calatoriei pentru toti unsprezece. S-au facut rezervarile pentru vapor, familia era atât de fericita. Cu sapte zile înainte sa plece vaporul, cel mai mic dintre copii a fost muscat de un câine. Doctorii au trebuit sa-l coase, dar cel mai neplacut a fost faptul ca au fost nevoiti sa puna un semn galben pe usa lor: atentie rabie. Exista posibilitatea ca, în urma muscaturii câinelui, copilul sa faca aceasta boala. Vaporul pleca peste o saptamâna. Familia a fost în carantina pentru doua saptamâni. Tatal mânios se gândea cât este de nedrept ca ei sa treaca prin asa ceva. Desi aveau biletele, nimeni nu i-a lasat sa urce în vapor. Mânios pe Dumnezeu, frustrat pe copilul lui, nervos pe toti câinii din oras, suparat din cauza pierderii costului biletelor … s-a închis în sine si nu voia sa mai iasa din casa. La doar câteva zile dupa ce vaporul a parasit portul, în data de 15 aprilie, vasul care trebuia sa-i duca la o viata noua s-a scufundat. Titanicul a disparut în abis si a dus cu el în adâncuri 1.500 de oameni. Când a auzit vestea aceasta, atitudinea tatalui s-a schimbat instant: În rugaciune de multumire, striga catre Dumnezeu, fericit ca familia lui si toti copiii sunt în viata.

Ce sa faci când Dumnezeu îti spune nu în anumite situatii, la anumite gânduri si dorinte bune? David ne arata cum trebuie sa reactionam. El se resemneaza cu o adânca umilinta si se exprima printr-o devotiune profunda: a stat jos înaintea Domnului, spunând ca nu merita asa binecuvântari. El Îi vorbeste lui Dumnezeu despre el si casa lui, despre copii, despre toate, recunoscând mâna Domnului.

Tu când ai multumit ultima oara pentru toate binecuvântarile pe care le-ai primit? Crezi ca le-ai meritat? Cât de bine trebuie sa Îl cunosti pe Domnul ca sa ajungi în aceasta stare!

David e gata sa accepte planul lui Dumnezeu pentru viata lui, sa accepte refuzul lui Dumnezeu pentru el. David nu a fost lasat sa construiasca, dar Domnul l-a lasat sa faca pregatiri pentru Templul care va fi construit de fiul lui, iar el a facut toate pregatirile cu bucurie.

Acum stim ca Domnul spune nu, dar când o face stie El mai bine, iar raspunsul nostrum sa fie potrivit cu harul pe care ni l-a aratat mereu.

Pastor Ovidiu Dragan