​Argumente

Nu pot concepe ce s-ar întâmpla cu noi dacă, din când în când, nu ne-am deșuruba, recreea, decabla din priza vieții – cred că ne-am prăbuși în noi înșine, ar deveni real hăul lui Cioran. Viața, trebuie să recunoaștem, o trăim intermitent; nu putem plânge încontinuu, râde încontinuu, nu putem fi mereu cu nervii întinși. Dumnezeu, Marele nostru constructor ne-a dat să trăim în secvențe, altfel nu putem, ni se ard siguranțele, de aceea, doar viața eternă poate fi o fericire continuă. Aici, nici vorbă…

Să trecem la argumente...

Argumentul dezlipirii. Fixarea permanentă și întinsă pe mulți ani într-un singur loc duce la un soi de autism social. Casa e bună ca adăpost, dar nu ca scop ultim al vieții. E trist să stai toată viața între patru pereți; chiar dacă sunt bine amenajați, devin o temniță. Știm că dezlipirea finală de lume, de trup, de peisajul natal este atât de iminentă, prin urmare nu se cade să facem mici repetiții? Cum putem reactualiza metafora biblică a străinului, a călătorului, când noi nu călătorim în ruptul capului. Educă-te pentru ultima scenă a marii detașări și mai ieși din casă. Întrebarea de baraj: cărui profet Domnul îi spune să își facă bagajele și să plece în plină zi?

Argumentul îmbogățirii

Nu de bani e vorba și de tezaurul de imagini și experiențe. Îmbogățirea e dublă: te îmbogățești pe tine și îi îmbogățești și pe alții. Cum? S-a constatat că un om mai ieșit din casă are o deschidere culturală, educațională și spirituală mai mare. Cumva, sufletul ți se dilată și încap mai multe în tine. Rigiditatea culturală, confesională, spiritul de enclavă e păstrat mai puternic de cei care nu au trecut dealul satului. Întâlnirea cu oameni din alte etnii, de pe alte meridiane este o auto-examinare, o formă de provocare pentru a vedea Evanghelia în alt context. Ce ridicol a fost Hudson Taylor când și-a ras capul în China, dar era altă metodă de a se apropia de chinezi ! O altă mâncare, un alt miros îți schimbă uneori radical propriul dicționar al minții.

Argumentul sabatului

De ce avem atâtea sărbători în Vechiul Testament? De ce unele erau chiar cu pelerinaj? De ce în ziua Sabatului trebuia ca toată lumea să facă pauză ? Vom învăța oare mereu îmbinarea dintre odihna inimii și odihna trupului? De exploatați ce suntem nu mai avem timp de familie, de noi, de Dumnezeu, de biserică; practicăm un sport periculos, sportul denumit ,,sunt ocupat!”.

Ideea de final: cum vom putea cunoaște aproapele nostru, dimensiunea măreției lui Dumnezeu în natură dacă din când în când nu trecem strada?

Pastor Vasile Duma