Evanghelia după Matei, cunoscută și sub numele de “Evanghelia Împărăției”, îl conturează pe Domnul Isus în cuprinsul ei ca și “Rege”, având o împărăție ce se guvernează după legi mult mai înalte și mai nobile ca și legile pământului; o împărăție ce se extinde nu fizic și geografic, ci spiritual, o împărăție ce domină nu prin forță ci prin dragoste, o împărăție în care cetățenii ei sunt oameni noi, transformați radical, ce trăiesc doar pentru lărgirea împărăției lor, și care sunt numiți martori sau misionari, ducând la alții Vestea Bună a Împărăției Hristice.

          Așa îi numește Duhul Sfânt prin evanghelistul Matei: “drept lucrători”, “trimiși”, “martori”, sau “misionarii” aeestei Împărății Unice, concluzionând această idee în pasajul din capitolul 28 de la versetul 16 la versetul 20, pasaj cunoscut în limbajul teologic ca “Marea Trimitere”.

          Mai întâi este demn de remarcat faptul că expresiile: “misiune” sau “misionar”, provin din latinescul “misio” care înseamnă “misiune” și “mittere” care înseamnă “trimitere”. Astfel, luând în calcul acest aspect, și uitându-ne încă odată la contextul ideii de misiune creat în Evanghelia după Matei, și conform concluziei finale a acestei Evanghelii ( capitolul 28 cu versetele 16 până la 20), putem cu ușurință pune semnul egal între misiune și mărturie, și între misionar și martor.

          Nu știu de ce, ideea de misiune a ajuns să fie contextualizată în zilele noastre dincolo de ceea ce înseamnă familiile noastre, dincolo de ceea ce înseamnă orașul sau satul nostru, dincolo de ceea ce înseamnă județul nostru, țara sau națiunea în care trăim. Conform Matei 28:16-20 și Fapte 1:8, misiune sau mărturie, misionar sau martor al Lui Hristos înseamnă și marginile pămăntului, nu numai maarginile pământului!

          Aceeași misiune ni se cere să îndeplinim pentru Dumnezeul nostru, fie că e vorba de cei din casele noastre, vecinii noștrii, colegii noștrii de muncă sau de școală, neamul nostru, fie că e vorba de cei de la marginile pământului. Matei trage un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi cei ce ne numim copii de Dumnezeu, născuți din nou prin Duhul Său cel Sfânt, cu privire la menirea ce o avem, de a-L reprezenta cu toată deminitatea 24 de ore din 24, oriunde și oricând, în lucruri mărunte ale vieții ca și în cele majore, să fim o mărturie pentru El în toate și pentru toți, aceasta este misiunea noastră pe pământ, aceasta e menirea noastră sfântă!

          Apoi, cred că tot legat de partea introductivă, ar trebui să încercăm să definim termenul de misiune și de misionar.

          Misiune, personal înțeleg a fii acea lucrare pasională și plină de dragoste, a unei persoane născute din nou prin Duhul Sfânt, de a-L prezenta pe Domnul Isus Hristos câtor mai mulți oameni, cu scopul de a fi mântuiți.

          Iar misionarul este beneficiarul Harului Divin, îndrăgostit de Mântuitorul Său, și a cărui scop în viață, zi de zi, este să trăiască pentru Veșnicie cu orice preț, exemplificându-L pe Domnul Isus Hristos, chiar dacă ar trebui să moară pentru aceasta.

          Un alt aspect la fel de important ce trebuie luat înseamă atunci când e vorba de înțelegerea ideii de misiune în Evanghelia după Matei ( de altfel, ca și în celelalte evanghelii), este acea corelare atât de vizibilă între misiune și mântuire. Cât de împletite sunt cele două, una nu funcționează fără cealaltă niciodată.

          Trei idei majore legate de cele de mai sus, ce le observăm cu mare ușurință atunci când privim în Evanghelia după Matei:

Evanghelia după Matei, cunoscută și sub numele de “Evanghelia Împărăției”, îl conturează pe Domnul Isus în cuprinsul ei ca și “Rege”, având o împărăție ce se guvernează după legi mult mai înalte și mai nobile ca și legile pământului; o împărăție ce se extinde nu fizic și geografic, ci spiritual, o împărăție ce domină nu prin forță ci prin dragoste, o împărăție în care cetățenii ei sunt oameni noi, transformați radical, ce trăiesc doar pentru lărgirea împărăției lor, și care sunt numiți martori sau misionari, ducând la alții Vestea Bună a Împărăției Hristice.

          Așa îi numește Duhul Sfânt prin evanghelistul Matei: “drept lucrători”, “trimiși”, “martori”, sau “misionarii” aeestei Împărății Unice, concluzionând această idee în pasajul din capitolul 28 de la versetul 16 la versetul 20, pasaj cunoscut în limbajul teologic ca “Marea Trimitere”.

          Mai întâi este demn de remarcat faptul că expresiile: “misiune” sau “misionar”, provin din latinescul “misio” care înseamnă “misiune” și “mittere” care înseamnă “trimitere”. Astfel, luând în calcul acest aspect, și uitându-ne încă odată la contextul ideii de misiune creat în Evanghelia după Matei, și conform concluziei finale a acestei Evanghelii ( capitolul 28 cu versetele 16 până la 20), putem cu ușurință pune semnul egal între misiune și mărturie, și între misionar și martor.

          Nu știu de ce, ideea de misiune a ajuns să fie contextualizată în zilele noastre dincolo de ceea ce înseamnă familiile noastre, dincolo de ceea ce înseamnă orașul sau satul nostru, dincolo de ceea ce înseamnă județul nostru, țara sau națiunea în care trăim. Conform Matei 28:16-20 și Fapte 1:8, misiune sau mărturie, misionar sau martor al Lui Hristos înseamnă și marginile pămăntului, nu numai maarginile pământului!

          Aceeași misiune ni se cere să îndeplinim pentru Dumnezeul nostru, fie că e vorba de cei din casele noastre, vecinii noștrii, colegii noștrii de muncă sau de școală, neamul nostru, fie că e vorba de cei de la marginile pământului. Matei trage un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi cei ce ne numim copii de Dumnezeu, născuți din nou prin Duhul Său cel Sfânt, cu privire la menirea ce o avem, de a-L reprezenta cu toată deminitatea 24 de ore din 24, oriunde și oricând, în lucruri mărunte ale vieții ca și în cele majore, să fim o mărturie pentru El în toate și pentru toți, aceasta este misiunea noastră pe pământ, aceasta e menirea noastră sfântă!

          Apoi, cred că tot legat de partea introductivă, ar trebui să încercăm să definim termenul de misiune și de misionar.

          Misiune, personal înțeleg a fii acea lucrare pasională și plină de dragoste, a unei persoane născute din nou prin Duhul Sfânt, de a-L prezenta pe Domnul Isus Hristos câtor mai mulți oameni, cu scopul de a fi mântuiți.

          Iar misionarul este beneficiarul Harului Divin, îndrăgostit de Mântuitorul Său, și a cărui scop în viață, zi de zi, este să trăiască pentru Veșnicie cu orice preț, exemplificându-L pe Domnul Isus Hristos, chiar dacă ar trebui să moară pentru aceasta.

          Un alt aspect la fel de important ce trebuie luat înseamă atunci când e vorba de înțelegerea ideii de misiune în Evanghelia după Matei ( de altfel, ca și în celelalte evanghelii), este acea corelare atât de vizibilă între misiune și mântuire. Cât de împletite sunt cele două, una nu funcționează fără cealaltă niciodată.

          Trei idei majore legate de cele de mai sus, ce le observăm cu mare ușurință atunci când privim în Evanghelia după Matei:

1. Evanghelistul Matei vede Misunea ca cea mai mare Urgență a bisericii locale și a fiecărui copil de Dumnezeu, dar nu făcându-se oricum! 

          În Matei 9:35-38, Domnul Isus spune că e mare nevoie de lucrători, dar Cel care scoate lucrătorii a seceriș este însăși Dumnezeu. Asta ne face să înțelegem cu câtă seriozitate privește Dumnezeu această lucrare, cât de înalte sunt așteptările Sale, că singurul care decide cine  e capabil pentru aceasta și cine nu, nu este un om, nici chiar un înger, este El în persoană.

          Dacă misiunea este cea mai mare urgență pentru Împărăția Lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că trebuie să se facă oricum și cu oricine.

          Cu cât e mai mare urgența, cu atât e mai mare, mai sever, mai pretențios criteriul de selectare!

2. Evanghelistul Matei vede Mântuirea prin Domnul Isus Hristos ca ceva Unicat în viața omului pentru a putea ajunge în Cer, dar nu se poate oricând!

          În Matei 25:1-13 - pilda celor zece fecioare; Matei 13:1-23 - pilda Semănătorului; Matei 13:24-30,36-43 - pilda neghinei; Matei 13:47-52 - pilda năvodului, etc..... toate vorbesc despre un prea târziu. De aceea facem misiune, pentru că știm că perioada Harului e limitată, va veni o zi cân ușa Harului se va închide pentru neamuri. Suntem datori, este obligația noastră sfântă, a celor ce am gustat din Harul Mântuirii, să spunem și altora, începând din casele noastre, vecinii noștrii, colegii de muncă sau de școală, și până la marginile pământului, conform Fapte 1:8.

3. Evanghelistul Matei vede Mântuirea prin Domnul Isus Hristos ca ceva Unviersal, dar nu obligatoriu!

          În pilda semănătorului ( Matei 13:1-23), în pilda neghinei ( Matei 13:224-30) sau în pilda năvodului ( Matei 13: 47-52), se vede deslușit că se seamănă Cuvântul Harului pentru toți, dar nu toți îl acceptă, că mulți simpatizează cu poporul Domnului, dar nu toți fac parte din acest popor, nu toți se lasă transformați de puterea Duhului Sfânt. Dar misiunea noastră este să aruncăm sămânța, la timp sau ne la timp, Cel care mântuie fii Hristos Domnul, în urma acceptării Cuvântului.

          În încheiere, doresc să privim succint în Matei 28:16-20, și să concluzionăm cu câteva gânduri pe marginea acestui pasaj supra-numit Marea Trimiterea:

Misiune înseamnă TIMP! - “ învățați-i “

          ex: - amintiți-vă de ceea ce însemna odată ucenicul ( sau inașul ), petrecea chiar ani lângă cineva care îl învăța meserie, fără a fi plătit. Nu devenea un bun meseriaș peste noapte. Factorul principal era deci TIMPUL.

          ex: - un numit învățat, este omul care în vremea în care el trăiește accede la toate nivelurile educaționale existente în domeniul pregătiri sale. Aceasta din nou impune același factor prezent: TIMPUL. Nimeni nu este numit un om învățat având doar patru clase școlare, sau opt clase școlare, sau doar liceul.

Deci, a deveni un ucenic al Domnului Isus, sau a fi un misionar al Lui, înseamnă TIMP. Misiunea înseamnă TIMP, și misionarul are nevoie de TIMP. Nimic nu se întâmplă peste noapte.

Misiune înseamnă TRANSPARENȚĂ! - “tot ce v-am poruncit EU”

          - nu doar unele, nu doar 50% sau 75%, nici măcar 99%, ci TOT. Nu avem nimic de ascuns. Misiunea=Transparență, nu există capcane. Totul se joacă cu cărțille pe față. Misionarul este omul transparent, ce spune și face, nu e omul dupălicitar, cu doă fețe. Cine nu poate fi așa, transparent, nu poate fi misionar, nu poate fi un martor al Domnului Isus Hristos.

Misiune înseamnă TOT! - “până la sfâșitul zilelor”

          - nu un an, doi, zece, până la capăt. De când Hristos m-a mântuit și până când mă va chema la El în slavă. Nu din când în când ci tot timpul. Nu doar la servici sau la biserică, ci și acasă, nu doar între cunoscuți și prieteni, ci și între străini, TOT timpul, TOTdeauna, oriunde și oricând.

          Acasă, biserică, servici, în timpul liber, în vacanță, peste tot și oriunde, dacă ești născut din nou prin Duhul Sfânt, tu trebuie să fii un misionar, un martor ce-L reprezinți cu cinste pe Hrsitos Domnul, trăindu-ți viața ca o mărturie pentru EL, aceasta este misiunea ta.

Concluzii:

Conceptul Misiunii = ISUS! v.18 - “toată puterea Mi-a fost dată în Cer și pe Pământ”

          Misiunea nu este o idee, o filosofie, misiunea este o PERSOANĂ, misiunea este ISUS. Tot ce înseamnă conceptul misiunii, Dumnezeu a înmagazinat în persoana și lucrarea Fiului Său, Domnului Isus Hristos!

Contextul Misiunii = ISUS! v.18 - “toată puterea “

          În Evanghelia după Ioan 10:17-18 Domnul Isus spune - “am putere să o dau și am putere să o iau înapoi”.

          Contextul misiunii este moartea și învierea Sa ca punct de început ți revenirea Sa ca punct finalizare ( conform Fapte 1:8-11 - ...”se va întoarce în același fel cum l-ași văzut înățându-se la Cer”). Fapte :1-11 și Matei 28:16-20, descriu același tablou, și anume: evenimentul înălțării Domnului Isus la Cer.

Condiția Misiunii = ISUS!  v.20 - “ce v-am poruncit Eu, ... Eu sunt cu voi....”

          Porunca de a merge și a face ucenici, este încadrată între afirmația: “toată puterea Mi-a fost dată” ( v.18 ), și afirmația:”Și iată că Eu sunt cu voi... “( v. 20 ).

          Condiția misiunii este să-L ai pe EL Dacă El nu este prezent în viața noastră real,  ceea ce faci o poți numii cum vrei numai misiune nu, chiar dacă vorbești despre El. Suprema condiție a misiunii nu este să spui altora despre Isus, ci să-L ai tu însu-ți pe Isus în viașa ta!

Calitatea Misiunii = ISUS!

          Esența misiunii, secretul misiunii, succesul misiunii, calitatea misiunii este EL: ISUS! Fără Isus, o poți numii oricum, numai misiune nu. Calitatea misiunea nu este dată de noi, de abilitățile noastre, capacitățile noastre, de resursele noastre, de finanțele noastre. Misiunea depinde nu de noi ci de EL.

          Cu cât este mai mult ISUS în ceea ce facem, cu atât misiunea este mai calitativă,  cu cât este mai puțin ISUS în ceea ce facem, cu cât se vede El mai puțin în noi, cu atât calitatea misiunii este mai scăzută. Reușim să producem oameni religioși, înregimentați într-un registru bisericesc, dar nu și scriși în Cartea Vieții. Căci Cel ce mântuie este Hristos, nu omul și nici un cult anume. Mânturiea înseamnă Relație și nu Religie. Oamenii ajung în Cer prin transformare și nu prin reformare, prin schimbarea relației cu Dumnezeu și nu prin schimbarea religiei, oricare ar fii acea religie!

          Realizăm noi ce mare Har ni se acordă, acela de a fi martorii Domnului Isus Hristos? Și ce misiune extraordinară ne-a fost încredințată, de a lăsa să se vadă Hristos prin noi în lumea în care trăim?

          Fii un bun martor al Domnului Isus Hristos, ca în acea zi finală să se poată scrie și în dreptul tău: misiune îndeplinită! ( 2 Timotei 4:7-8 )

         “Dumnezeu a avut un singur Fiu, și pe acela l-a făcut misionar!”

Pastor Ionut Deliu-Zaharie