Articole

SLUJIȚI DOMNULUI, Laurențiu Stoian

SLUJIȚI DOMNULUI

Textul Biblic: Iosua 24:14 - 15

"Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului.  Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului

            „Acum” sună ca o concluzie la cele spuse de Iosua înainte. Care este contextul celor spuse aici ? Iosua adună poporul și, fiind la finalul vieții lui („Eu sunt bătrân, înaintat  în vârstă" – Iosua 23:2; „Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc" – Iosua 23:14), îi confruntă. Poporul se afla de ceva timp în țară, era biruitor și în pace („De multă vreme Domnul dăduse odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau." – Iosua 23:1). Iosua le reamintește lucrările Domnului și îi confruntă: „Aţi văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru ..." (Iosua 23:3), adică ați fost martori ai lucrărilor Domnului. Când îți este bine Îl uiți pe Dumnezeu și lucrările Lui, când îți este bine, nu mai ai nevoie de Dumnezeu. Așa este omul. Ultimile două adunări (capitolele 23 și 24) la care Iosua cheamă tot poporul, au menirea de a le aduce aminte ce făcuse Dumnezeu pentru ei, pentru ca în acest context ei să ia o decizie în cunoștință de cauză.

Ce făcuse Dumnezeu pentru ei ?

  • A luptat pentru ei împotriva tuturor neamurilor care erau în țara promisă („Aţi văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastră, căci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi" – Iosua 23:3).
  • A împlinit promisiunea făcută lui Moise cu privire la ocuparea țării: le-a dat în stăpânire țara promisă („Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. Ţinutul vostru se va întinde de la pustie şi Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată ţara hetiţilor şi până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui.” – Iosua 1:3-4; „Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră şi le va alunga dinaintea voastră şi voi le veţi stăpâni ţara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru.” – Iosua 23:5).

Mai mult decât să le reamintească istoria recentă, Iosua le reamintește istoria lor de la începuturile ei:

  • Pe Avraam Dumnezeu l-a luat din țara în care era și l-a dus în țara Canaanului, apoi a apărut pe scena istoriei Isaac, apoi Iacov, prin Iosif au ajuns în Egipt, iar mai apoi prin Moise și Aaron  Dumnezeu i-a eliberat din robia egiptenilor. Au trecut marea Roșie ca pe uscat, au trăit 40 de ani în pustie, apoi au trecut Iordanul și iată-i în prezent de ceva timp în țara promisă, după ce popoare păgâne precum amoriţii, fereziţii, canaaniţii, hetiţii, ghirgasiţii, heviţii şi iebusiţii au fost izgonite din fața lor, de multe ori fără ca ei să lupte măcar, intrând în posesiunea unei țări pe care nu o munciseră, a unor cetăți pe care nu le zidiseră și a unor vii și măslini pe care nu-i sădiseră (Iosua 24:4-13).

Iosua concluzionează: „... Recunoaşteţi dar din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit" (Iosua 23:14).

Ce așteaptă Dumnezeu de la poporul Său, după atâtea binecuvântări ? Iosua le reamintește și acest lucru: „să păziți și să împliniți tot ce este scris în cartea legii lui Moise" (Iosua 23:6); „să nu vă amestecați cu neamurile care au rămas printre voi" (Iosua 23:7); „alipiți-vă de Domnul Dumnezeul vostru ..." (Iosua 23:8); „vegheați dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru" (Iosua 23:11).

Este Dumnezeu îndreptățit să pretindă aceste lucruri? Cu siguranță DA. Iosua avertizează cu privire la consecințele neîndeplinirii de către popor a acestor cerințe:

  • „Dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de neamurile acestea care au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorie şi dacă veţi intra în legătură cu ele, să fiţi încredinţaţi că Domnul, Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră, ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste şi nişte spini în ochi, până veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru." (Iosua 23:12 - 13)
  • „Dacă veţi călca legământul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, Domnul Se va aprinde de mânie împotriva voastră şi veţi pieri degrabă din ţara cea bună pe care v-a dat-o El.” (Iosua 23:16)

Altfel spus, dacă nu veți împlini poruncile Domnului, veți fi pedepsiți. Vedem în toate acestea un Dumnezeu plin de dragoste față de poporul Său, dar în aceeași măsură un Dumnezeu drept, corect, care pedepsește neascultarea.

Iosua le spune în continuare: acum după ce v-am reamintit toate aceste lucruri, cum o să vă raportați la relația voastră cu Dumnezeu? Poporul este pus astfel înaintea unei alegeri: „Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului" (Iosua 24:14). Aveau trei variante din care să aleagă: să slujească dumnezeilor cărora le-au slujit părinții lor, să slujească dumnezeilor amoriților în țara cărora trăiau în prezent sau să slujească lui Dumnezeu (Iosua 24:14). Responsabilitatea acestei alegeri era în totalitate a lor, în plus se cerea o alegere rapidă („… alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi …" – Iosua 24:15). Iosua le sugerează care este alegerea corectă: „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului" – Iosua 24:15.

Dacă privim versetul 16 din capitolul 24, observăm că poporul a făcut alegerea corectă: „Poporul a răspuns şi a zis: Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei". Cât a durat aceasta decizie? Istoria ne dă răspuns la această întrebare.

 Când alegem să slujim lui Dumnezeu, trebuie să înțelegem câteva lucruri: „Temeți-vă de Domnul.” Ce înseamnă să te temi de Domnul? Este vorba de frică? Da, este vorba de frica de Domnul, care este începutul înțelepciunii („Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea" – Proverbe 9:10), dar este vorba de mai mult decât atât, este vorba de respect, reverență, închinare, supunere. Noi tot afirmăm că Domnul Isus este domn și stăpân al vieții noastre, al destinului nostru. Din păcate, această afirmație de multe ori nu are o valoare reală pentru noi pentru că, dacă noi am înțelege cu adevărat sensul cuvintelor domn și stăpân, trăirea noastră ar fi în consecință. Domn este aceea persoană care are întâietate în viața mea, adică are autoritate deplină peste tot ce sunt eu, eu sunt al doilea, El este primul, El stăpânește, eu mă supun Voii Sale în totalitate. Dacă El este domn și stăpân, El poruncește și eu mă supun necondiționat, iar dacă nu mă supun, ar trebui să mă tem de consecințele neascultării mele, pentru că neascultarea va fi pedepsită. Teama de Dumnezeu ne influențează modul de trăire, cei ce se tem de El și trăiesc în ascultare deplină de Dumnezeu vor fi binecuvântați („Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd" – Maleahi 4:2).

Iată câteva argumente în plus care întăresc ideea că teama de Domnul înseamnă binecuvântare: „Temeţi-vă de Domnul voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!" (Ps 34:9); „Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu" (Ps. 66:16); „Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor" (Ps. 115:11).

Frica de Domnul duce la cunoștința de Dumnezeu (Prov. 2:5), este înțelepciunea (Iov 28:28), este urârea răului (Prov. 8:13), este un izvor de viață și duce la viață (Prov. 14:27, 19:23), este școala înțelepciunii (Prov. 15:33), este abaterea de la rău (Prov. 16:6). Pavel le spune Corintenilor: „Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm, dar Dumnezeu ne cunoaşte bine şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre" (2 Corinteni 5:11).

Cunoaștem noi frica de Domnul? Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează: „Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi." (Isaia 8:13); „Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec" (Isaia 5:22).

Avem noi acea teamă sfântă față de Dumnezeu care să ne conducă la o trăire adecvată înaintea Lui și înaintea oamenilor? Suntem noi martori ai Lui? Văd semenii noștri că ne temem de Dumnezeu, că viața noastră este influențată de cunoașterea lui Dumnezeu ca DOMN și STĂPÂN și deci noi trăim în ascultare deplină de El și împlinim voia Lui? Fiecare poate să răspundă la aceste întrebări pentru el însuși.

Slujiți-I cu scumpătate și credincioșie. Ce înseamnă să slujești Domnului? În primul rând, slujirea lui Dumnezeu este o consecință a cunoașterii Lui de către noi din poziția de domn și stăpân al vieții noastre, al destinului nostru. Slujirea lui Dumnezeu este o consecință a temerii noastre de El, a dragostei și respectului pe care ar trebui să le avem față de El. Când înțelegem că Dumnezeu este autoritate supremă, ne supunem Lui, stăm la dispoziția Lui ca să ne folosească pentru împlinirea scopurilor Sale. El este stăpânul, iar noi suntem acei robi netrebnici care au primit har (favoare nemeritată) și care sunt la dispoziția stăpânului. Noi spunem, da, stăpâne Doamne, poruncește, suntem gata să slujim împlinirii planurilor tale.

Dar pentru a putea fi folosit în slujire, trebuie să cunoaștem care sunt planurile Stăpânului și ce anume trebuie să facem noi pentru împlinirea acestora. Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu (1 Corinteni 3:9) sau ar trebui să fim. Suntem noi preocupați de cunoașterea planurilor lui Dumnezeu? Înțelegem că, dacă am intrat în legământ cu El, am primit, am fost înzestrați cu cel puțin un dar din partea Lui și acest dar al nostru, acest talant trebuie pus la lucru? Darurile duhovnicești sunt date de către Duhul Sfânt cu scopul de a fi de folos altora („Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora – 1 Corinteni 12:4-7). În continuare Pavel enunță un principiu care, dacă este înțeles, ne pune în poziția de slujitori unii altora („Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui” – 1 Corinteni 12:27). Tot Pavel completează acest tablou și enunță scopul slujirii noastre în biserică: „până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4:13).

Pe de altă parte, noi trebuie să slujim Domnului pentru câștigarea sufletelor pentru Cristos. În Matei 28:19-20, Domnul Isus prezintă această responsabilitate a noastră: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Care este sarcina noastră? Să vestim tuturor celor pe care îi cunoaștem lucrările Domnului în viața noastră și să le dăm vestea cea bună, anume că Dumnezeu dorește să îi mântuiască și pe ei. Este o misiune dificilă, pentru că ei de multe ori nu înțeleg („Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” – 2 Corinteni 4:3-4). Tocmai de aceea avem misiunea de a prezenta Evanghelia celor pierduți, este singura lor posibilitate și șansă să ajungă la cunoștința lui Dumnezeu și a planului său de mântuire. Pavel a înțeles foarte bine acest lucru și în acest context el argumentează, explică lui Agripa întâlnirea sa cu Dumnezeu pe drumul Damascului și misiunea pe care a primit-o: „«Cine eşti, Doamne?» am răspuns eu. Şi Domnul a zis: «Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi. » De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti” (Fapte 26:15-19).

Dacă ne întoarcem la textul din Matei 28, trebuie să înțelegem un lucru essential, și anume fatul că după ce am propovăduit oamenilor Evanghelia nu trebuie să îi părăsim ci trebuie să fim preocupați ca ei să înțeleagă adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu și să le aplice în viața lor de zi cu zi („Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit" – Matei 28:20).

Drept concluzie, Dumnezeu dorește ca noi să ne maturizăîn credință, să tindem să avem un caracter ca cel al Domnului Isus („Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi" – Romani 8:29.), iar mai apoi să slujim Domnului pentru câștigarea sufletelor pentru Cristos (Matei 28: 19-20) și să ne slujim unii altora ca mădulare în trupul lui Cristos, pentru a ajunge împreună la starea de oameni mari, maturi în credință (Efeseni 4:13).

Ar mai fi de adăugat că această slujire a noastră pentru Dumnezeu nu se face oricum. Slujirea lui Dumnezeu este caracterizată de doi factori: scumpătate și credincioșie. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că slujirea noastră pentru Dumnezeu trebuie să fie ceva prețios pentru noi. Dumnezeu a făcut atâtea pentru mine încât să-L slujesc pe El este o onoare, prin slujirea mea întorc lui Dumnezeu într-o foarte mică măsură tot binele pe care mi l-a făcut și mi-l face. Slujirea mea pentru El nu este doar un act de supunere față de autoritatea Sa, ci este și un gest de recunoștință supremă, de dragoste față de El. Tocmai de aceea în slujirea mea eu trebuie să fiu credincios, implicat total, consecvent, într-un cuvânt dedicat actului slujirii. Dacă slujirea Domnului este prețioasă pentru mine, ea va fi una de calitate.

Iosua a decis: „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. El transmite poporului următorul mesaj: nu știu ce veți face voi, dar eu stiu ce voi face eu, și voi fi ferm în hotărârea mea indiferent de alegerea voastră. Care este alegerea noastră?

Laurențiu Stoian