​RELAŢIA PERSONALĂ CU DUMNEZEU

partea a II-a

PĂRTĂŞIA CU DUMNEZEU

2 Petru 1:4 – “prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este in lume prin pofte”

Ce inseamnă “părtăşie”? Cuvantul din textul biblic este koinonia şi inseamnă parteneriat de afaceri. In parteneriat, fiecare parte aduce acolo tot ce are şi apoi cei ce au devenit parteneri sau părtaşi planifică împreună, lucrează împreună, câştigă împreună, suferă împreună, se bucură împreună, etc. Dar pentru a fi în părtăşie, în parteneriat de afaceri cu cineva TREBUIE să avem obiective şi planuri comune, în acest sens TREBUIE să ajungem să gândim şi să acţionăm la fel, prin această relaţionare se ajunge în final să avem acelaşi caracter cu al partenerului nostru, acelaşi „chip”

Din 1 Ioan 1:3-10 inţelegem că părtăşia sau parteneriatul cu Sfanta Treime ne cere: dăruire de sine totală, dăruire a tot ce ai, trăire împreună, obiective commune, principii comune (umblare în lumină).

PLANUL LUI DUMNEZEU ŞI FALIMENTUL OMULUI

In Geneza 1:26-28 ni se comunică planul făcut de consiliul (Staful) Sfintei Treimi: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră." In Geneza 3 ni se comunică falimentul omului in faţa ispititorului şi alungarea omului din grădina lui Dumnezeu. Este de cea mai mare importanţă să stabilim clar in mintea noastră relaţia dintre aceste două evenimente.

Unii tind să vadă falimentul din Geneza 3 ca fiind atat de catastrofal incat el a pervertit şi deteriorat totalmente fiinţa umană, aşa incat planul Sfintei Treimi din Geneza 1 este complet spulberat: omul nu mai este capabil să devină o persoană după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Aceasta ar insemna că restul Bibliei redă doar un plan secundar al lui Dumnezeu, introdus după Geneza 3, de răscumpărare şi de iertare de păcate pentru a face posibilă intrarea unora dintre oameni in cer. Venirea Fiului lui Dumnezeu pe pămant, invăţătura dată de El şi moartea lui pe cruce sunt văzute doar ca un remediu la Geneza 3.

Noul Testament nu sprijină o astfel de interpretare. Este adevărat că falimentul din Geneza 3 a introdus păcatul, corupţia şi moartea in omenire, dar acestea nu l-au transformat pe om într-o fiinţă care nu mai poate răspunde chemării lui Dumnezeu, adică intr-o fiinţă iresponsabilă. O citire atentă a ceea ce le spune Dumnezeu oamenilor pe tot parcursul dintre Geneza 4 şi Deuteronom 33 ne dă o cu totul altă imagine a omului: o persoană pe care Dumnezeu o consideră in stare să stăpanească păcatul (Geneza 4:6,7 – “Şi Domnul i-a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai maniat şi pentru ce ţi s-a posomorat faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pandeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpaneşti.”) şi capabilă să asculte de poruncile lui Dumnezeu (Deuteronom 30: 11-20).

Principiul fundamental de interpretare trebuie să ne fie acesta: Indiferent cât de grave au fost consecinţele falimentului din Geneza 3, acestea nu au fost de aşa natură încât să distrugă planul lui Dumnezeu din Geneza 1:26-28. Cu toate consecinţele grave ale neascultării de Dumnezeu din geneza 3, omul a rămas o fiinţă capabilă să umble cu Dumnezeu (vezi Enoh, in Geneza 5:21-23 şi Noe, in Geneza 6:9, şi Avraam, Geneza 11-24), o fiinţă care a rămas aptă ca Dumnezeu să-şi poată realiza in ea planul pentru care a făcut intreaga creaţie. Alte argument in sprijinul celor spuse le găsim in Psalmul 33:9,11 şi Isaia 46:10b – 11.

Pe baza acestor declaraţii solemne ale cuvantului lui Dumnezeu putem spune cu certitudine că planul lui Dumnezeu din Geneza 1:26-28 este planul pe care il vedem infăptuindu-se pe tot parcursul Sfintei Scripturi.

PLANUL LUI DUMNEZEU SE ÎMPLINEŞTE PRIN DOMNUL ISUS

Faptul că planul făcut de Sfanta Treime in Geneza 1 n-a fost anulat de om prin falimentul său din Geneza 3 şi faptul că Dumnezeu n-a renunţat la planul Său iniţial ne este făcut clar de 2 texte din Noul Testament (Efeseni 4:17-24 şi Coloseni 3: 8-10).

Domnul Cristos vine la noi cu planul precis definit de a realiza cu noi şi in noi trei lucruri:

• să ne spele de păcate ca să putem merge in cer, prin moartea Lui pe cruce, Domnul Isus ne-a scos de sub robia diavolului, ne-a impăcat cu dreptatea lui Dumnezeu şi ne-a spălat de păcate prin sangele Său;
• să ne dezbrăcăm de omul cel vechi, adică cel care am fost pană acum trebuie să moară (să avem fapte noi);
• să ne înnoim în Duhul minţii noastre, adică felul nostru de a gandi trebuie să fie iluminat şi călăuzit de Duhul Sfant (să avem o gandire nouă);
• să ne îmbrăcăm cu omul cel nou făcut după chipul lui Dumnezeu, de o dreptate şi sfinţenie pe care o dă adevărul (să avem un character nou).
• Naşterea noastră din Dumnezeu – Naşterea noastră din Dumnezeu pune in noi: “sămanţa Lui” Dumnezeu (1 Ioan 3:9); “fire (natură) dumnezeiască” (2 Petru 1:4).
• Unirea Domnului Isus cu noi – Prin unirea Domnului Isus cu noi: El devine Viaţa noastră (Galateni 2:20), El devine Mirele nostru (Efeseni 5:21 - 30), El devine Preaiubitul nostru (Cantarea cantărilor 2:8 - 10), El devine Mijlocitorul nostru la Tatăl (1 Timotei 2:5), El devine Invăţătorul şi Modelul nostru (Matei 23:8; Ioan 8:28,38).
• Plantarea Duhului Sfânt în noi – Prin plantarea Duhului Sfant in noi Duhul Sfant devine: prezenţa lui Dumnezeu in noi (1 Ioan 4:13), călăuzitorul minţii noastre (Ioan 14:26; Evrei 8:10; 10:14-16), sursa puterii noastre (Ioan 15:1 - 11), garantul veşniciei noastre cu Dumnezeu (Efeseni 1:11 -14).
• Evrei 2:10 – „Se cuvenea, in adevăr, ca Acela pentru care şi prin care Sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvarşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mantuirii lor”
• Romani 8:29 – „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi Hotărat mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi”

Este adevărat că prin moartea Lui pe cruce, Domnul Isus ne-a scos de sub robia diavolului, ne-a impăcat cu dreptatea lui Dumnezeu şi ne-a spălat de păcate prin sangele Său, dar toate acestea sunt doar repararea a ceea ce s-a stricat in Geneza 3. După ce le-a rezolvat pe acestea, Domnul Isus vine la noi cu planul iniţial al lui Dumnezeu din Geneza 1.

Cu alte cuvinte, el vine la noi şi urmăreşte să implinească in noi planul (iniţial) lui Dumnezeu din Geneza 1:26-28 de a-şi face oameni după chipul şi asemănarea Lui – adică oameni drepţi şi sfinţi.

Dacă ne unim cu Domnul Isus şi trăim în unire cu El şi dacă trăim după învăţăturile Lui produsul final este omul după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Acesta este scopul final cu care vine Domnul Isus la noi. Cooperăm noi cu El ca să-şi poată implini scopul lui in noi?

Pentru a putea ajunge la sfinţenia şi la desăvârşirea cerute pentru a locui în veşnicia viitoare cu Dumnezeu, El ne dă următoarele mijloace:

Pentru aceasta (pentru a putea fi ce ne-a plănuit Dumnezeu să fim), Dumnezeu ne-a inzestrat cu anumite capacităţi şi ne-a pus la dispoziţie resursele necesare: capacitatea de a cuprinde in noi inşine toate Persoanele din Sfanta Treime, capacitatea de a avea plinătatea Sfintei Treimi in noi, capacitatea părtăşiei cu Persoanele Sfintei Treimi.

Capacităţile cu care suntem inzestraţi devin realităţi in noi şi pentru noi prin: primirea Domnului Isus in noi ca Domn şi Mantuitor, ascultarea de poruncile Lui, comunicarea permanentă cu Persoanele Sfintei Treimi.

Resursele (ajutoarele) noastre sunt: de naşterea noastră din Dumnezeu trebuie să devenim conştienţi, cultivand repulsia faţă de păcat şi pasiunea pentru sfinţenie; unirea cu Domnul Isus Cristos, trebuie cultivate; Duhul Sfant, trebuie să devină in fapt călăuzitorul nostru.

Stă în puterea noastră să zădărnicim planul Lui Dumnezeu cu privire la noi (Luca 7:30). Concluzionand, putem spune că planul Lui Dumnezeu cu privire la noi este cuprins in Evrei 2:10 şi Romani 8:29.

Domnul Isus Cristos “va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3:21), “... atunci cand se va arăta El, vom fi ca El” (1 Ioan 3:2) Iată la ce ne-a chemat El, să căpătăm slava Domnului nostru Isus Cristos prin trăirea împreună cu Cristos în această unire organică. Este condiţia fundamentală pentru ca planul lui Dumnezeu să se împlinească cu noi!

Va urma.

Laurentiu Stoian