Relația de prietenie cu necredincioși

Vorbind despre acest subiect putem spune în primul rând că creştinii şi necreştinii au multe lucruri în comun dar și multe deosebiri. Observând modul de viaţă al lui Isus, se poate observa cum a petrecut mult timp în compania necredin­cioşilor. Un lucru esențial este că trebuie avut contact social cu necreştinii. Ei nu trebuie evitați și nici chiar dați la o parte. Cu toate acestea, nu trebuie să se ajungă la relații de prietenie serioasă. Este periculos ca două persoane de sex opus să se evanghelizeze și cu atât mai mult să fie într-o relație în perspectiva căsătoriei. Biblia spune clar că un creştin şi un necreştin nu trebuie să se căsătorească: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14). Este adevărat că acest verset nu se referă în mod specific la întâlniri, dar într-un sens prac­tic întâlnirile înseamnă pregătirea pentru căsătorie.

În viața tinerilor apar mereu întrebări în legătură cu relațiile cu cei necredincioși. Un lucru care este sigur Biblia nu ne cheamă la o viaţă de izolare faţă de cei necredincioşi, pentru că Dumnezeu iubeşte întreaga omenire şi doreşte salvarea ei. Domnul Isus a venit în lume, tocmai pentru acest lucru; „să caute şi să mântuiască ce era pierdut”, iar noi avem o mare responsabilitate faţă de cei nemântuiţi.

O întrebare care apare des în rândurile tinerilor este cum pot echilibra porunca: „Nu iubiţi lumea!” din l Ioan 2:15 cu cuvintele „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” din Ioan 3:16? Sau cum pot împăca afirmaţia „prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu” (Iacov 4:4) cu faptul că Domnul a fost „prietenul vameșilor şi al păcătoşilor” (Matei ll:19)?

Este important să se înţeleagă ceea ce vrea să spună Noul Testament prin cuvântul "lume". Malcom Horlock afirmă în cartea sa că cuvântul grec pentru "lume" este folosit în diverse moduri. El se poate referi la (a) pămînt, lumea fizică în care trăim. Aceasta îşi are începutul (Matei 24:21) şi temelia (Matei 25:34), Cuvântul "lume" mai poate semnifica (b) omenirea, lumea formată din oameni. Aceasta este lumea pe care o iubeşte Dumnezeu (Ioan 3:16) şi pentru care Isus este lumina (Ioan 8:12). Apoi, mai există şi "lumea" alcătuită din (c) acţiunile, atitudinile şi modul de viaţă păcătoasă ale omului. Aceasta este lumea dominată de diavol şi este caracterizată prin pofte păcătoase şi mândrie (Ioan l2:31; l Ioan 2:16).[1] Cu această lume nu trebuie să se împrietenească tinerii!

De asemenea sunt și alte versete clare care vorbesc despre acest subiect. După cum bine ştim, apostolul Pavel ne avertizează pe absolut toţi că „tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33). De fapt, când este vorba de alegerea prietenilor, tinerii nu ar trebui să fie surprinşi că este nevoie să fie foarte atenți. Neprihănitul îşi alege prieteni buni (Psalmi 119:63). Aceştia îi vor înveseli inima (Proverbe 27:9) şi, la nevoie, îi vor arăta greşelile (Proverbe 27:6).

Una din cele mai atractive ispite ale Diavolului, este ca tânarul să se împrietenească cu un necreştin, cu scopul de a-1 aduce la Hristos. Să aduci pe cineva la Domnul Isus, este ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi. Însă de cele mai multe ori tânarul în astfel de situaţii, cochetează cu evanghelizarea, doar să poată fi împreună cu persoana in cauză.

Tinerii vor înțelege că este imposibil să nu intre în contact cu cei necredincioşi, însă relaţiile afective şi de prietenie, trebuie să fie cu precădere cu cei născuţi din nou. Aceasta, nu doar pentru a preveni riscul îndepărtării de Domnul, ci şi din cauza pericolului stricării caracterului. Oamenii sunt tentaţi să copieze modelul de viaţă a celor apropiaţi şi în felul acesta, lasă ca principiile lor să fie diluate. Biblia are un avertisment şi pentru această situație: „Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet”(Proverbe 22:24,25).

Pastor Dan Stoica

[1] Malcom Horlock, Întrebari pe care le pun tinerii, Editura Agape, Fagaraș 1998, p. 53.