​Nu mai da vina pe circumstanțe!

„Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş“ – Ioan 4:35

Ioan 4 ne pune înainte evanghelizarea din Samaria. Este pentru prima dată când mi s-a arătat un unghi de vedere la care nu mă gândisem. Nicăieri nu păreau condițiile pentru evanghelizare mai neprielnice ca atunci și acolo: relații etnice rupte de sute de ani între evrei și samariteni, un dispreț și o antipatie seculară, o femeie de condiție îndoielnică nu poate fi un evanghelist credibil, etc. Ucenicii priveau acel popas doar ca pe o escală nedorită, într-un teritoriu ostil. Ei nu s-au putut duce „la samariteni“ în case să mănânce, ci doar s-au dus să cumpere ceva ca să mănânce „în natură“. Cu cât mai puțin contact cu acei oameni, cu atât a fost mai bine! Atâta și așa au văzut ochii lor!

Ochii Domnului vedeau însă altfel! De acolo și corectarea de mai sus. Seceratul de suflete nu se face după o lege a timpului potrivit, a locului potrivit, după planificarea probabilităților necesare. Nu trebuie să „treacă patru luni“, ca să ne apucăm de lucru …

Ce ziceți? Sub mormanul de prejudecăți, ne așteaptă multe inimi care gem, pregătite.

Pastor Daniel Branzei