​MISIUNEA LUI LOT IN SODOMA sau

MĂRTURIE FĂRĂ MĂRTURISIRE

Data trecută ne-am uitat la credința sau asteptarile gresite cu privire la modul în care lucrează Dumnezeu cu oamenii, care ar fi una din cauzele recesiunii pe Terenul Misiunii Evangheliei. Pe motivul Justitiei lui Dumnezeu, Iona nu a vrut să meargă la cei din Ninive si după ce a mers "forțat" de mâna Domnului nu si-a indeplinit misiunea cu credinciosie, pasiune sau macar compasiune fata de cei 120.000 de oameni sortiti iminentei judecătii a lui Dumnezeu si implicit pieirii !

Spre deosebire de Iona care a fost trimis de Dumnezeu la Ninive, experienta lui Lot, nepotul Lui Avraam este diferita in mai multe privinte. Pe deoparte el nu este trimis de Dumnezeu in Sodoma cu un mesaj al salvarii sau cu un mesaj al judecatii. El ajunge acolo datorita despartirii de Avraam in contextul in care prosperasera asa de mult amandoi ca nu le ajungea terenul pentru fermele viticole pe care le dezvoltasera in timp. Unchiul sau, om de o ţinuta înalta, chemat de Dumnezeu sa meargă în Canaan, fiindca Dumnezeu are un plan special cu el si cu urmasii lui, ii da posibilitatea sa aleaga la despartire tinutul care ii convine mai mult lui. Lot  a  fost preotejatul lui Avraam , deoarece era orfan de tata, îl socotea ca pe fiul lui si acest lucru îl regasim si dupa ce se despart. El mizeaza pe aceasta chestiune si isi foloseste avantajul din plin, pentru folososul personal, nerealizand ca alegerea lui este pe termen scurt avantajoasa dar pe termen lung îl va duce la faliment atât pe el cât si familia.

Am putea extrage mai multe lectii din viata lui Lot. Stiind finalul vietii lui ar trebui sa ne întrebăm cum a ajuns aici. Scopul pentru care ajunge  în Sodoma este pentru a-şi consolida nivelul de trai prosper si apoi in Sodoma este destinatia lui finala de unde este scos forţat de ingeri ca sa fie salvat. El mersese acolo pentru confortul şi dezvoltarea familiei, care dorea civilizaţia in locul vieţii de nomad.

In primul rand, lui Lot i-a mers bine atat spiritual, cat si material, atata timp cat a mers cu protectorul sau Avraam, care umbla cu Dumnezeu, care  era prietenul lui Dumnezeu. AVRAAM-Unchiul său , OMUL Lui Dumnezeu i-a oferit PRIETENIE- 12:4,5;13:1 PROSPERITATE 13:5,6  şi PROTECŢIE 14:14-16; 19:29 Lot a beneficiat de toate binecuvântările date de Dumnezeu lui Avraam atâta timp cât a umblat cu el, după ce s-au despărţit, Avraam  a continuat să-i fie prieten şi protector, a mers  cu 300 de soldaţi, crescuţi şi instruţi de el pentru al recupera pe Lot, care fusese luat prizonier cu oamenii din Sodoma de coaliţia lui Chedorlaomer. (Gen. 14)Apoi a  fost dispus să mijlocească înaintea lui Dumnezeu ca să nu nimicească Sodoma, pentru a-l salva pe Lot şi familia lui, crezând că sunt  macar 10 persoane pe care Lot să le fi influenţat cu credinţa lui în Dumnezeu.(Gen 18 )

Se pare că sunt două feluri de „creştini”:

Oameni care umblă cu Dumnezeu şi Oameni care umblă cu oamenii lui Dumnezeu, tu din ce categorie faci parte?

Cand Lot a crezut că este pe picioarele lui datorită prosperității materiale, a trebuit să facă o alegere de separare față de unchiul său Avraam si să se despartă ! Ne gândim că alegerea lui e legitimă. A fost incurajat de Avrram să aleagă ce doreşte si să se desparta. Lot ia ca un lucru de apucat această favoare si se vede că este egoist, fiindcă pentru el conteaza mai mult lucrurile materiale si confortul decat relatia cu Avraam ! Ar fi putut sa vină cu o solutie, sa spună , unchiule mai vindem din animale numai să rămânem împreună. Lot se bucură de ocazie si inima lui era la câmpia mănoasa a Iordanului, care arăta ca cea a Egiptului, grădina Domnului. Cred că el confundă grădina Domnului cu a Egiptului, de pe malul Nilului, dar pe el îl încântă productivitatea câmpiei, era mănoasă. Alege pe criterii firesti, arată bine, fertil, isi face efectul acum, îl iau. Cred că el nu a realizat că „prosperitatea”nu o dă pământul, fertilitatea lui, ci Dumnezeu care îl binecuvânta din pricina faptului că era sub autoritatea lui Avraam si era sub promisiunea legământului binecuvântării!

            În al doilea rând viaţa lui Lot este caracterizată de ALEGERI GREŞITE care îl duc la ruină în final. Alegerile lui sunt pe motive greşite şi observăm că alege pe baza competiţiei, doreşte să se extindă şi să concureze cu unchiul Său Avraam.Alegerile sale sunt bazate pe simţuri, nu pe chemarea lui Dumnezeu ca în cazul lui Avraam. Gen 13:5-10. Apoi el este un tip progresist, înclinat spre modernism, aşa că alege „Civilizaţia”-Sodoma, nu Canaanul-alege cu ochii, nu cu mintea (inima) v.10-11!  Apoi Lot îşi întinde corturile până la Sodoma şi este influenţat de „civilizaţia” şi confortul de acolo aşa că decide să facă afaceri cu oamenii răi din Sodoma şi îşi construieşte acolo o casă şi în felul acesta devine omul pentru care confortul contează la fel de mult ca pentru Iona, mai mult decât ascultarea de Dumnezeu. Vedem că este un om al confortului că şi atunci când îngerii îl forţează să plece din Sodoma şi îi spun să fugă la munte el insistă să meargă într-o cetate mică Ţoar (cât de mic) .Soţia lui Lot este marcată de civilizaţia şi confortul din Sodoma, iar atunci cand trebuie sa le lase in urma ca să-şi scape viaţa,asa cum i-a spus ingerul, ea risca si se intoarce să vadă ce se întâmplă cu „bogăţia” ei, şi devine „stană” de sare.

 Apoi  se pare că pentru Lot a contat Cariera mai mult decât mărturia, fiindcă deşii oamenii de acolo erau răi, el nu doar că face afaceri cu ei şi ajunge să beneficieze de „civilizaţia” lor, dar se pare că ocupă un loc proeminent în cetate, devine unul dintre liderii cetăţii, face carieră de lider, ştim asta din relatarea capitolului 19, când îngerii vin în Sodoma, si îl găsesc pe Lot stând la poarta cetăţii. De obicei acolo era conducerea administrativă a cetăţii şi este posibil ca Lot să fi ajuns o „somitate” printre Sodomiţi ! Mai târziu când se confruntă cu cererea lor de a scoate îngerii la ei să se „împreune” cu ei, Lot le propune o altă soluţie care să salveze situţia şi să împace şi conaţionalii lui homoxesuali şi pe îngerii musafiri, dar bărbaţii din Sodoma nu îi mai recunosc autoritatea de „ judecător” între ei. Lot îşi pierde autoritatea şi credibilitatea şi în faţa  ginerilor, care atunci când sunt chemaţi de socrul lor să plece că va fi distrusă Sodoma de Dumnezeu, ei cred că el glumeşte!

Mă gandesc la misiunile sau bisericile care incep cu această idee a separării prin diviziune. Nu ne mai înțelegem, avem viziuni diferite, ne separăm si facem altă "vizuină" cu alt stil de conducere, cu altă formă de închinare si de organizare !  De fapt nu înțelegem că Christos a trimis apostolii să facă ucenici în toată lumea si sa îi învețe poruncile Lui, iar oamenii vor crede în Christos datorită dragostei cu care se iubesc ucenicii, si nu datorită clădirilor moderne cu facilități si ('vizuini"), a formelor de închinare si organizare, pe care ne certăm si ne despărțim. La noi incepem inchinarea cu Corul, noi avem echipa de worship cu chitari tobe si voci „cool”, noi cântăm din Cântările Evangheliei Rosii, ah noi cântăm numai din cele negre si cu orga, nu permitem altceva. Am putea continua lista cu lucrurile care s-au dezvoltat de-alungul timpului si de care nu mai încăpem împreună.

 S-a dovedit de cele mai multe ori ca si in cazul lui Lot, că binecuvântarea nu a fost cu el datorită alegerii inteligente, rationalista. Se pare că Dumnezeu dă binecuvântarea când fratii locuiesc împreună, când descoperă dulceata părtăsiei în unitate. Psalmul 133 descrie foarte bine unde dă Dumnezeu binecuvântarea si viata. Cred ca este foarte gresit sa mergem si sa implementam formele noastre si apoi sa le exportam in alte locatii si sa ne facem propria Imparatie, sau Imperiu în care să producem propria noastră cultură pe care oamenii ceilalţi nu o înţeleg!

Exista si o gluma despre noi baptistii ca ne revendicam radacinile dinainte de Christos, noi suntem din perioada lui Avraam, fiindca si noi procedam la fel, daca tu o iei la stanga, eu o iau la dreapta, numai sa nu fim impreuna. Sau ca omul  naufragiat singur pe o insula si care a fost gasit de un echipaj naval dupa multi ani si au fost surprinsi ca facuse doua constructii pentru biserica. Intrebandu-l de ce a facut doua biserici, fiind singur, a spus ca prima cladire este biserica la care a fost si a doua este biserica la care merge acum. Cred ca aceste povestiri prezinta un sambure de adevar. Ideea este că dacă nu putem iubi fraţii, cum putem iubii oamenii din lume care trebuie să îi câştigăm.

Apostolul Petru ne spune în epistola sa că trebuie să ne concentrăm eforturile şi să utilizăm toată energia pentru a uni cu credinţa fapta, apoi cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia, unite cu dragostea de fraţi şi iubirea de oameni (2 Petru 1). Dacă nu avem aceste lucruri în noi atunci am uitat că am fost curăţiţi de vechile păcate, şi scade puterea mărturiei. Suntem ca sarea (despre care vorbea Domnul Isus în predica de pe munte) pe care nu o foloseşte nimeni ci este aruncată şi călcată în picioare de oameni, pentru că nu mai dă gust, nu mai conservă, nu mai are efect, nu mai e de folos. Ar trebui să ne întrebăm ce contează pentru noi mai mult, să ducem mărturia dragostei lui Dumnezeu în lume şi dacă este nevoie să „sacrificăm” confortul, cariera şi „civilizaţia” pentru a ne păstra mărturia sau ambiţiile nostre egoiste îmbrăcate în versete biblice şi în aşa zisa  „călăuzire a Domnului” ?

În final vedem că pentru  Lot,  anturajul pe care l-a folosit a adus o influenţă nefastă asupra lui şi mai ales asupra familiei.  Dacă Avraam a poruncit sclavului său de încredere Eliezer să meargă la familia lui în Padam Aram şi să aducă de acolo o soţie pentru Isaac, fiul Său, Lot îşi dă cu uşurinţă fetele să se căsătorească în Sodoma cu toate că oamenii de acolo erau din cale afară de răi. Probabil a făcut acest lucru pentru a-şi consolida poziţia şi relaţiile. Datorită anturajului rău în care a trăit de la despărţirea de Avraam, omul lui Dumnezeu, vedem că Lot îşi pierde discernământul şi acţionează după o etică de situaţie. Işi „sacrifică”  fetele fecioare  dându-le homosexualilor din Sodoma pentru a scăpa de ei, şi pentru a nu-i compromite reputaţia în faţa musafirilor ,care credea că nu cunosc situaţia şi astfel să salveze aparenţele.

Datorită anturajului şi alegerilor sale ,Lot îşi pierde soţia care vede că soţul ei nu se grăbea să plece din Sodoma şi este forţat de îngeri să iasă afară şi să îi scape viaţa, datorită mijlocirii lui Avraam. E interesant că soţia îl urmează pe Lot şi iese din Sodoma, dar se pare că Sodoma intrase în ea pentru că se întoarce, contrar spuselor îngerului, să nu se uite înapoi, inima ei era acolo şi astfel s-a transformat într-un stâlp de sare. Apoi spiritul acesta al Sodomei cu etica de situaţie intră şi în fetele lui virgine, care după ce rămân cu tatăl lor într-o peşteră pe munte se hotărăsc să îl îmbete şi să se culce cu el ca să îşi consolideze familia şi să îşi asigure viitorul. Aşa iau naştere Moabiţii şi Amoniţii, care mai târziu dau multe bătăi de cap poporului lui Dumnezeu, Israel !

Pană la urmă Lot trăieste ca un „neprihănit chinuit” în fiecare zi  în mijlocul lor, dar nu pentru că a mers acolo să facă „misiune” printre ei şi să îi înveţe ce învăţase el de la Avraam.

Lot a păţit ca omul care a ajuns „ ca un profet al Domnului” să anunţe distrugerea Sodomei dacă nu se pocăiesc. Povestea spune că la început omul a început să vorbească cu oamenii prin cetate despre judecata imentă a lui Dumnezeu şi încerca să îi convingă să se schimbe, să se pocăiască de răutăţile lor. Mai târziu văzând că nimeni nu îl ascultă, a luat o „pancartă”, a scris pe ea mesajul şi se plimba cu ea printre ei, dar nici aşa nu l-a băgat nimeni în seamă. În final a mers în piaţă s-a urcat pe o masă acolo şi a început să strige la ei. Deranjaţi de strgătele lui, câţiva oameni din Sodoma, l-au luat la întrebări: Ce faci de ce strigi ? Când ai vorbit cu noi frumos la început, te-a ascultat cineva ? Nu, răspunse omul ! Apoi când ai umblat cu mesajul de gât scris pe pancartă printre noi, s-a schimbat cineva? Nu, răspunde din nou omul ! Păi atunci de ce mai strigi acum, când ai văzut că nimeni nu vrea să se schimbe cum vrei tu? Omul lui Dumnezeu le spune: „ La început am strigat crezând că vă voi schimba eu pe voi, acum strig ca să nu mă schimbaţi voi pe mine” !

Singura dată când Dumnezeu intervine în mod direct în viaţa lui Lot este în Noaptea Salvării, apoi nu mai auzim de el!

Dumnezeu se prezintă descendenţilor lui Avraam  ca fiind Dumnezeul Său...şi îl face (spune) Prieten...dar despre Lot, Domnul Isus aminteşte doar de depravarea  ce o trăiau oamenii pe vremea lui, nu despre el.

Apoi apostolul Petru îl aminteşte în cea de a doua sa epistolă, arătând unde l-au dus alegerile lui, la o viaţă chinuită de anturajul în care trăia.

...şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; 2 Petru 2:7

Când mă uit la viaţa lui Lot, cum a ajuns să-şi piardă, confortul, cariera, familia şi toate bunurile şi apoi trebuie să o ia de la zero,mă gândesc la cuvintele Domnului Isus din Pedica de pe munte ..Dacă sarea îşi pierde gustul prin ce îşi va mai căpăta puterea de a săra?. Sfârşeşte prin a fi aruncată şi călcată în picioare, fiindcă nu mai poate fi folosită!

La fel de bine se pliază şi advertismentul dat Corintenilor de apostolul Pavel cu privire la lucrarea pe care o face fiecare în viaţa aceasta asemănând-o cu o construcţie, a cărei temelie a fost pusă şi este Christos, iar fiecare clădeşte deasupra cu ce materiale doreşte: aur, argint, pietre preţioase care nu le poţi procura foarte uşor şi toată ziua, sau lemn, fân, trestie care sunt pe toate drumurile, dar care vor fi supuse la final testului prin foc. Dacă va mai rămâne ceva după testul focului va primi o răsplată dacă nu, va rămâne doar cu temelia şi va fi daor mântuit, scăpat din foc, nu şi răsplătit. Ţi-ai imagina ca în ziua judecăţii tu să intri în Cer ca un om scăpat din incendiu ? Te-ai gândit la acest lucru ?

            Mă gândesc la faptul că în diaspora sunt multe biserici sau puncte de misiune pornite cu fraţi care au plecat din ţară să îşi consolideze nivelul de trai al familiei, nu să facă misiune. Nu excelau în spiritualitate în Biserica locală din România, dar când au ajuns în Italia, Spania, Franţa, etc, au început să meargă în bisericile înfiinţate acolo şi să fie foarte spirituali începând să îşi spună punctual de vedere. Să înceapă fiecare din fraţii adunaţi să adopte formele bisericii din care au venit din România şi să aibă tensiuni care au dus la despărţiri, care nu erau necesare pentru o mărturie puternică şi pentru zidirea bisericii lui Christos şi pentru extinderea împărăţiei lui Dumnezeu.

Am văzut şi familii care s-au despărţit şi unul din soţi a plecat să muncească “afară” ca familia să aibă un nivel de trai mai bun şi au sfârşit prin a-şi pierde familia. Unii dintre ei plecaţi cu familia au ajuns să se despartă din pricina anturajului libertin din occident şi astfel să ajungă ca Lot să-şi chinue sufletul.

Aşadar câteva concluzii se impun:

Nu pune ca prioritate Confortul, Cariera şi pasul cu Civilizaţia, să fii “cool”  sau “fashion”, ci mărturia ta de copil al lui Dumnezeu, pentru că într-o zi vei pierde toate acestea, fie într-un mod asemănător cu al lui Lot, fie că atunci când vei pleca din lumea aceasta nu vei mai lua cu tine nimic din aceste lucruri şi nu vor mai conta, ci doar caracterul, ceea ce te defineşte ca persoană.

Nu face alegeri care iţi compromit Caracterul şi Mărturia Vieţii, fiindcă vei ajunge să îţi pierzi puterea de Mărturisire,  fiindcă nu mai este susţinută de Mărturie (caracter). La fel ca sarea fără puterea de a săra, care este călcată în picioare. Vei ajunge să fii călcat în picioare de ceilalţi şi să nu mai conteze ce ai dacă nu eşti ceea ce trebuie sau ce pretinzi că eşti.

  Nu lăsa anturajul să îţi decidă etica şi alegerile în viaţă ci asumă-ţi responsabilitatea pentru viaţă. Gândeşte-te la scopul vieţii tale şi fă alegerile pe baza principiilor biblice şi a atingerii scopului vieţii tale. Gândeşte-te la consecinţe pe termen lung şi vezi cum afectează  alegerile tale familia ta şi urmaşii tăi. Ce moştenire laşi în urmă ? Lot a pierdut tot ce a avut şi în ce şi-a investit viaţa şi apoi a lăsat în urma sa moabiţii şi amoniţii din incestul cu fetele lui !

Dacă vrei să îţi împlineşti menirea şi să influenţezi pe cei din jurul tău, atunci pune ca prioritate relaţia cu Dumnezeu, ca Avraam şi trăieşte în integritate, nu te amesteca cu cei răi în „afaceri” care îţi vor păta mărturia !

De asemenea trebuie să înţelegem că mărturia şi mărturisirea sunt două faţete ale aceleaşi monede. Că mărturia fără mărturisire nu îi va duce pe oameni la Mântuire. Faptul că eşti diferit de ei nu îi mântuieşte pe ei, ci Christos, jertfa Lui, pe care o mărturiseşti. La fel fără mărturia vieţii, mărturisirea nu mai are impactul dorit, dacă ce mărturiseşti nu trăieşti. Oamenii vor vedea că trăieşti o viaţă duplicitară! Transmiţi un mesaj foarte important, capital, pe care nu îl preţuieşti cu viaţa personală, dacă una spui şi alta faci !

În final trebuie să înţelegem că avem o singură viaţă de trăit aici pe pământ şi că acolo unde m-a aşezat Dumnezeu , a făcut-o cu un scop!  El aşteaptă să îl reprezint cu cinste atât în mărturie cât şi în mărturisire (Rom. 10:9,10) Aşa că îţi doresc succes pentru a le racorda pe cele două pe aceeaşi lungime de undă şi pentru a face progrese în împlinirea misiunii pe care ne-a dat-o Dumnezeu de a-L face cunoscut până la marginile pământului!

Pastor Victor Stanescu