Mare sau mic?

Putem spune că nu ne-am certat sau că nu am făcut-o pe drum, în public, dar să spunem că nu ne-a interesat subiectul, nu cred că ţine...O ştim noi, o ştiu alţii şi cu siguranţă o ştie Domnul.

Cristos este viu. El este Împăratul şi are o Împărăţie glorioasă. Aşa cum probabil ştii, suntem în mijlocul unor meditaţii despre Împărăţia Lui Dumnezeu. Pentru că Mântuitorul a învestit aşa de mult în prezentarea ei, am ales să vă supun atenției ABC-ul Împărăției Lui Dumnezeu. Pe lângă aspectele discutate deja precum pocăinţa personală, certitudinea că suntem înăuntru şi aspectele ce sigur ne ţin afară, astăzi vreau să vorbim despre locul nostru acolo. Vrem să fim mici sau mari? Deşi Unul Singur este mare, Împăratul, chiar şi ucenicii Domnului au fost frământaţi de întrebarea aceasta. „În clipa aceea”, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” (Matei 18:1). Interesant este că Domnul nu le spune că nu pot fi mari în Împărăţie, ci le spune cine poate fi mare în Împărăţie. Apoi, nici apostolul Pavel nu evită subiectul. Vorbind despre veşnicie, despre Împărăţia viitoare, el spunea că unii vor ajunge acolo ca prin foc, iar alţii vor avea o mare răsplătire. Vorbind despre veşnicie şi răsplătire, Domnul afirma că unii vor primi administrarea mai multor cetăţi şi alţii a mai puţine cetăți.

Aşa cum v-aţi dat seama, subiectul de astăzi îi aduce în discuţie pe cei care sunt în Împărăţie. Aceştia au auzit, au înţeles, au crezut, au împlinit condiţiile şi sunt înăuntru. Numai că în afirmațiile Sale despre Împărăţie, Însuşi Mântuitorul spune că cei dinăuntru pot fi mici sau mari. Ascultaţi ce consemnează evanghelistul Matei: „Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor” (Matei 5:19). Iată că subiectul nu este o invenţie a oamenilor, ci are la bază cel puţin această afirmaţie a Mântuitorului. De altă parte aş putea spune că subiectul nici nu ar trebui considerat lipsit de spiritualitate sau păgân. Cred că şi Domului îi place să fim mari. Dacă noi ne bucurăm de realizările copiilor noştri, de ce ar vrea Tatăl ceresc să aibă doar copii mici, indiferent ce ar însemna aceasta? Partea bună şi care trebuie să capteze atenţia noastră este că Cel ce ne doreşte mari, ne spune şi în ce condiţii putem fi aşa. Astăzi vreau deci să ne amintim cum nu putem fi mari în ochii Domnului şi în Împărăţia Lui. Cred că deja ceva am învăţat. În niciun caz să ne certăm pe locuri şi pe funcţii. Ştiţi că cei ce s-au certat nu au ieşit bine. Noi nu procedăm la fel ca liderii acestei lumi. Dacă ţinem cont de afirmaţiile Domnului, dacă vrem să fim mari trebuie să cunoaştem Cuvântul, să îl trăim şi să îi învăţăm pe alţi să procedeze la fel. Iată că Împărăţia lui Dumnezeu ne reorientează atenţia dinspre noi înspre Cuvântul Tatălui. Mulţumită lui Dumnezeu avem Cuvântul, dar trebuie să fim atenţi la capitolul citire, cunoaştere, împlinire şi învăţare. Apoi, tot Mântuitorul ne spune că cine vrea să fie mare, trebuie să se smerească. Dacă doreşte cineva să fie primul, cel dintâi, trebuie să ia ştergarul şi să îi slujească pe ceilalţi. Dacă ne place locul din faţă, ne place şi smerenia? Ne înghesuim la slujire? Cred că ar fi indicat să ne gândim pe cine am slujit recent? Ce ne planificăm şi în ce domeniu .... să slujim în viitorul apropiat? O vom face doar că este o datorie, doar pentru răsplată sau cu bucurie că îl putem imita pe Salvatorul nostru?

Mai există un aspect ce nu poate fi neglijat. Mântuitorul spune că omul cel mare, este subclasat de creştinul cel mic. Vă amintiţi afirmaţia Lui în cazul Ioan Botezătorul? „Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el” (Matei 11:11). Din cuvintele Mântuitorului putem înţelge că oamenii mari, în sistemul de valori al acestei lumi, pot fi foarte mici în Împărăţie, dar creştinii, cei mântuiţi pot deveni mari în lumea lui Dumnezeu. Sigur idealul ar fi ca oamenii mari în lumea aceasta să devină creştini mari, adică oameni mari în lumea lui Dumnezeu. Saul din Tarsul Ciliciei ne spune că este posibil!

În concluzie, bucură-te că Împăratul ne-a făcut loc în Împărăţie. Bucură-te că ai intrat în ea. Mulţumeşte Domnului că poţi fi la un loc cu cei mari şi că poţi fi unul dintre cei mari. Plăteşte în continuare preţul smereniei şi al slujirii. Apoi, învaţă şi pe alţii, precum mama fiilor lui Zebedei, ce să facă pentru ca în Împărăţie să fie cât mai aproape de Cristos, Singurul cu adevărat mare.

Păstor Viorel Iuga