LUCRURILE CARE FAC DIFERENȚA

Păstor Balaciu Ioan

Este mare lucru să fii un om pe pământ, afectat de păcat și de cădere și până la urmă, după cei câțiva anișori petrecuți pe planeta albastră, să fii dus în cer, unde să petreci o viață fericită fără de sfârșit. Pare incredibil, dar este adevărat.

În plus, pe lângă faptul că vei fi dus în cer după ce mori, în timpul vieții de pe pământ, să ai asigurată tot timpul prezența lui Dumnezeu, protecția îngerilor, părtășia fraților din adunare și o bucurie lăuntrică pe care nu ți-o poate lua nimeni. Pare imposibil, dar este de asemenea, adevărat.

Aceasta este oferta lui Dumnezeu pentru cei care I se supun, care Îi înțeleg planul și voia, care prețuiesc jertfa Domnului Isus de la Calvar, care sunt iluminați de Duhul Sfânt și care acceptă să aplice în viața lor principiile Cuvântului.

Aceasta este într-un cuvânt, viața creștină. Aceasta este perspectiva creștinului pentru prezent și viitor. Este o alegere de tipul: un câștig în timp + un câștig veșnic. Mare har și mare binecuvântare. Dar nu toți oamenii au privilegiul acesta. Pentru cei mai mulți, viața poate fi definită ca: o pierdere în timp + o pierzare veșnică.

Se ridică întrebarea: dacă lucrul acesta este adevărat și dacă diferența este atât de mare, cum de sunt atât de puțini oameni pe calea spre cer și atât de mulți pe drumul care duce la iad? Ce face diferența?

Diferența o face atitudinea pe care oamenii o au în timpul vieții lor pe pământ, față de Dumnezeu, față de iubirea Lui, față de Jertfa Domnului Isus, față de evanghelia prin care sunt informați despre toate aceste lucruri.

Iată de ce este important să privim și astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu și să vedem ce ne descoperă Domnul. Filipeni 4.8-9: Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

CELE DOUĂ ELEMENTE FUNDAMENTALE

Scopul acestui mesaj este de a-i convinge pe oameni să primească evanghelia și să accepte calea lui Dumnezeu de mântuire, care este diferită de calea omului. Vreau să-i îndemn în același timp pe adevărații creștini, să ia în serios mesajul scripturii cu privire la cele două elemente esențiale, care fac diferența între cele două categorii de oameni și cele două destine: gândirea creștină și trăirea creștină.

Un creștin adevărat, care este încă pe pământ și va ajunge cu siguranță în ceruri, trebuie să fie perceput de la o poștă, că este pe calea Domnului și că este diferit de ceilalți, prin două elemente distincte: modul de gândire și modul de trăire.

Linia de demarcație între un om mântuit și un om nemântuit, între un om care Îl are pe Isus ca Domn și unul care nu Îl are, între un om care este călăuzit de Duhul Sfânt și unul care nu este însuflețit de Duhul Sfânt, nu este o linie subțire, abia perceptibilă. Dimpotrivă. Diferența este enormă. Ea este vizibilă și este perceptibilă încă de pe pământ.

În mesajul precedent ne-am ocupat de problema gândirii. În mesajul de astăzi o să abordăm problema trăirii practice în lumina analizei făcută de minte. Trăirea vieții de zi cu zi este singura carte de vizită adevărată pentru fiecare. Ea este observabilă. Ea nu poate să rămână ascunsă nici înaintea oamenilor și nici înaintea lui Dumnezeu.

Nu va ajunge în cer nici un om de pe pământ care nu face performanță. Această performanță trebuie să fie făcută zi de zi, în mijlocul celor dragi, în condițiile și circumstanțele vieții prin care trecem cu toții.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, adevăratul creștin va fi diferit de ceilați oameni și va birui. Dar cum? În baza analizei făcută de mintea iluminată de Duhul Sfânt și în baza ajutorului pe care Duhul Sfânt i-l va da să aplice la viață principiile Scripturii.

MINTEA ILUMINATĂ DE DUHUL

Vorbeam despre creștinism ca fiind o religie a minții. A minții iluminate de Duhul Sfânt. Dumnezeu are un plan, o voie, o cale de mântuire, pe care ne-o aduce la cunoștință prin evanghelie. Suntem chemați să o analizăm, să o întoarcem pe toate părțile, să-i înțelegem logica, costurile, răsplata. Putem să o acceptăm sau să o respingem.

În creștinism, accentul este pe analiza minții asupra învățăturii. Informația de la Dumnezeu este îndosariată în Biblie, o carte cu totul deosebită. Scriitorii ei au fost inspirați de Duhul Sfânt, Cel care ne iluminează și nouă mintea atunci când o citim. În majoritatea religiilor lumii, accentul se pune mai de grabă pe îndeplinirea unui ritual.

Pentru fiecare om de pe pământ, mintea este elementul esențial cu privire la calitatea vieții. Principiul este adevărat pentru oricine: suntem ceea ce gândim. Cu atât mai mult pentru un creștin. Secretul trăirii unei vieți noi, diferită de a celor din jur, este că ne luăm informația de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, din Cuvântul divin.

Procesăm această informație în timp ce citim, studiem, memorăm sau medităm la cuvântul citit. Vorbim apoi cu Dumnezeu în rugăciune, până când aceste sfaturi, principii, porunci, devin parte din viața noastră. Împrumutăm astfel gândirea lui Dumnezeu.

Aceasta face diferența. O minte care își culege informațiile din: cărți, știință, istorie, tradiție, religie, experiență personală, va avea ca rezultat o perspectivă de viață cu totul diferită decât creștinul care își ia informația de la Dumnezeu, care se umple zi de zi de Cuvânt, îl procesează și îl aplică la situațiile de viață.

În Filipeni 4.8, Apostolul Pavel ne oferă o listă cu lucrurile de valoare cu care să ne umplem mintea, pentru că există un alt principiu fundamental valabil pentru toată lumea: mintea procesează ceea ce i se dă.

Apostolul ne sfătuiește să ne umplem mintea cu 4.8: tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Piața media este plină de oferte. Noi alegem cu ce să ne umplem mintea. Albina va merge din floare în floare să culeagă nectarul. Musca va merge prin gunoaie și va aduna ce va putea. Lucrurile sunt simple. Mintea va procesa ce îi punem la dispoziție. Produsul finit va depinde de calitatea lucurilor cu care ne-am umplut mintea.

MODUL ÎN CARE NE TRĂIM VIAȚA

            Preocuparea noastră astăzi este legată de trăire. Oamenii au nevoie mai mult ca orice și mai mult ca oricând de exemple, de modele de viață, de oameni reali, care au și ei slăbiciuni, dar care, în circumstanțe asemănătoare, reușesc să trăiască diferit. 

Nu trebuie să ne dăm drept modele, dar trebuie să fim un model. În fața copiilor noștrii, în fața colegilor, a prietenilor, a cunoscuților. Trebuie să fim cine zicem că suntem, trebuie să se vadă diferența, trebuie să ne dovedim credința, relația cu Dumnezeu, prin trăirea de fiecare zi, care va reflecta modul în care gândim.

Aceasta este ceea ce ne cere Dumnezeu. Aceasta este ceea ce au nevoie oamenii. Aceasta este ceea ce va fi premiat cu răsplata veșnică. De fapt, aceasta este singura dovadă că suntem copii ai lui Dumnezeu: o trăire după voia lui Dumnezeu.

Diferența dintre oameni nu este dată de circumstanțele în care trăim. Cu toții suntem păcătoși. Cu toții greșim. Cu toții suferim consecințele. Diferența este dată de atitudine, iar acesta este o problemă de gândire și de aplicare a principiilor la viață.

OMUL CREDINCIOS NU ESTE SCUTIT DE NECAZURI

Ce face un om al credinței atunci când este lovit de necazuri? Vedem aceasta în Psalmul 38. O mare încercare a venit în viața psalmistului: 1. Doamne, nu mă pedepsi în urgia Ta. Nu știm exact ce i s-a întâmplat, dar problema lui era și una de sănătate: 3. N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

Prima grijă a unui creștin atunci când i se întâmplă ceva rău, este să-și mărturisească starea: 8. Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem, și să-și mărturisească păcatele: 18. Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu. 

Se pare că starea sa de sănătate era afectată grav: 10. Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine. Dar durerea lui cea mare era faptul că era izolat, așa cum sunt mulți astăzi: 11. Prietenii  şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea şi rudele mele stau deoparte. Era prins la colț și nu știa ce să facă: 13. sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut care nu deschide gura; 14. sunt ca un om, care n-aude şi în gura căruia nu este nici un răspuns.

Coronavirusul i-a luat prizonieri pe mulți. Ceilalți oameni sunt speriați. Ce este de făcut într-o asemenea situație? Să facem și noi ce a făcut psalmistul. Să strigăm către Domnul: 21. Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu  Te depărta de mine! 22. Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!

A fi creștin nu înseamnă a fi scăpat de probleme. A fi creștin nu înseamnă a fi perfect și a găsi întotdeauna, din prima, cele mai bune soluții. Uneori suntem trântiți la pământ, alteori suntem prinși de frica și îngrijorarea care, ne dau târcoale și nouă ca și celorlalți. Problema este să ne ridicăm. Să nu rămânem jos. Până la urmă trebuie să fim biruitori.

GÂNDURILE NU TREBUIESC RUPTE DE ACȚIUNE

Despre aceasta vorbim. Cum să fim biruitori în problemele vieții. Cum să ne păstrăm echilibrul. Lucrul acesta este vital pentru propria noastră viață, Îl onorează pe Dumnezeu, și constituie o rază de speranță pentru cei care nu au lumina și energia dată de evanghelie.

Asta ne învață Pavel în Filipeni 4. Să cultivăm atitudini evlavioase generate de Duhul Sfânt 2-7, să procesăm gânduri evlavioase generate de Cuvântul lui Dumnezeu 8, și să trăim o viață evlavioasă 9. Aceasta este rețeta puterii și stabilității spirituale.

Acesta este procesul: cultivarea de atitudini dumnezeiești - pace, bucurie, smerenie, credință, recunoștință; procesarea de gânduri dumnezeiești - adevărate, onorabile, corecte, curate, minunate și, aplicarea tuturor acestora la viața reală - facerea de fapte dumnezeiești.

Punctul culminant al întregului mesaj al apostolului din Filipeni 4, după ce ne-a vorbit despre atitudini, despre procesul de gândire, este să trecem la practică, să aplicăm înțelegerea pe care o avem în suflet la viața reală: 9 Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Nimic nu se rezolvă de la sine. Biruința nu este o problemă de cunoștințe sau de vorbe. Este o problemă de fapte reale. Pentru aceasta trebuie să depunem efort. Trebuie să mergem la Dumnezeu. Trebuie să petrecem timp cu El. Trebuie să ne aplecăm asupra Cuvântului. Trebuie să ne rugăm pentru înțelegerea necesară. Trebuie să ne armonizăm procesul de gândire cu al Domnului.

Nimic nu este ușor pe fața pământului. Cu atât mai mult, a ajunge să avem o gândire dumnezeiască și să facem fapte dumnezeiești, între oameni pe pământ. Cu toate acestea, este posibil. Este un efort ce merită să fie depus. Va fi cel mai răsplătit lucru de pe pământ: procesul de cultivare a relației cu Domnul cu scopul de trăi o viață după voia Lui.

EXEMPLUL DE TRĂIRE AL APOSTOLULUI PAVEL

Apostolul Pavel se dă pe sine ca exemplu, pentru că la ora aceea Domnul Isus era plecat de pe pământ, iar Noul Testament nu era încă scris. Așa că, singura autoritate în materie de credință și practică erau apostolii Domnului.

Responsabilitatea a fost uriașă, dar ei nu s-au dat în lături de la aceasta. Apostolului Pavel, nu i-a fost greu să spună: 9 Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Observăm patru lucruri la care apostolul face apel: aţi învăţat, aţi primit, ați auzit, aţi văzut. Toate merg în aceeași direcție: trăirea lui împreună cu Domnul este un exemplu pentru fiecare dintre noi. Să nu ezităm să-l urmăm.

Lucrurile despre care Pavel spune că le-au învățat de la el, se referă la ceea ce el i-a învățat și instruit prin predicile sale, prin stările de vorbă individuale sau colective, prin tot ce le-a spus despre Domnul Isus și despre credința creștină.

Când vorbește despre lucrurile pe care le-au primit, se referă probabil la respectul pe care ei l-au avut față de lucrurile pe care el le-a prezentat ca fiind din partea lui Dumnezeu, iar ei le-au luat în considerare în același mod.

În 1 Corinteni 15 spre exemplu, Pavel le prezintă corintenilor: 1 Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, 2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; 4. că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Pavel subliniază faptul că el le-a transmis o evanghelie pe care el însuși a primit-o de la Dumnezeu, iar ei au primit-o de la el, în același mod. De fapt aceasta este calea de tramsmitere a mesajului lui Dumnezeu transmis de Domnul Isus apostolilor. După aceea apostolii am transmis mesajul ucenicilor lor, până la noi: Şi ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii, 2 Timotei 2:2.

Al treilea element la care se referă apostolul este ce ați auzit de la mine. Poate să se refere la învățătura care le-a fost dată prin viu grai, sau prin diversele surse indirecte, auzind despre misiunile și învățătura pe care el a dat-o în alte locuri și împrejurări.

Cu siguranță că cel de-al patrulea element la care se referă apostolul: ce aţi văzut în mine, se referă la marturia de primă mână, nu prin intermediari. În alte cuvinte: am trăit printre voi, m-ați văzut fața, mi-ați auzit vocea, mi-ați observat comportamentul, mi-ați studiat caracterul. Ați învățat anumite lucruri, ați tras anumite concluzii, acum faceți tot ceea ce ați văzut, auzit, învățat, primit. Încercați să fiți și voi la fel. Puneți în practică toate aceste lucruri. Domnul este cu voi așa cum a fost și cu mine.

Timotei, probabil cel mai apropiat dintre ucenici, poate să depună mărturie: Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, 11. prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate, 2 Timotei 3.10.

ACUM ESTE RÂNDUL NOSTRU SĂ TRĂIM DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU

Problema este puțin diferită cu noi pentru că avem toate resursele de învățătură și toate exemplele de trăire practică pe care le-ar putea avea cineva. Tot ce trebuie să facem este să trecem la practică, așa cum ne îndeamnă și Iacov 1.22: Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.

Dumnezeu să ne ajute să fim ceea ce credem că suntem: copii ai lui Dumnezeu răscumpărați, deocamdată în pribegie pe pământ, dar în proces de pregătire pentru cer. Lucrul acesta, dacă este adevărat, va fi observat în viața noastră, atât de frații și surorile de credință, cât și de cei din lume, și bineînțeles de Domnul.

Mărturia credinței noastre și trăirea vieții sunt vizibile atât pe pământ cât și în spațiul cosmic. Nimic nu este neimportant, nici un detaliu nu este neînsemnat, nici o investiție nu este prea mare și nu va rămâne nerăsplătită, într-o formă sau alta.

Prin urmare, trăirea vieții noastre pe pământ este ceva extraordinar. Poate să se termine extrem de bine sau poate să se termine extrem de rău. Este alegerea noastră cum ne trăim viața. Esențial este să înțelegem că modul în care ne trăim viața, depinde de modul în care gândim, iar modul în care gândim, depinde de lucrurile cu care alegem să ne umplem mintea.

Urarea de final pe care ne-o face apostolul este aceasta: 9 Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. Aceasta este ceea ce vă doresc și eu: pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere să fie cu voi. Amin.