Articole

Încredințare Misionara la început de an 2020, Pastor Ioan Mirăuțe

Încredințare Misionara la început de an 2020

Luca 10:1-16

Biserica Crestina Baptista Cuvin

Pastor Ioan Mirăuțe

Planifică-ți anul 2020, ținând cont de misiunea bisericii din care faci parte și a rolului pe care-l ai și tu în ea.

Care sunt lucrurile, legate de viața bisericii și membralitatea mea în ea,  de care trebuie să țin cont în anul 2020, pentru a fi în voia lui Dumenzeu?

Potrivit textului din Luca 10:1-16, care prezintă trimiterea celor 70 de ucenici, de către Domnul Isus, cu misiunea Evangheliei, la oameni pur și simplu, se pot lua în calcul 3 MARI NEVOI, la care sunt chemat și eu să fiu parte la împlinirea lor, roicând, dar și în anul 2020.

  • Nevoiea de lucrători
  • Nevoia de instruire continuă
  • Nevoia de strategii în misiune

Deci, în anul 2020, din perspectiva raportului personal cu Biserica Domnului Isus, ești chemat să ții cont de cele trei nevoi și să răspunzi afirmativ. Planifică-ți anul astfel încât să ții cont de răspunsul la nevoi.

I. NEVOIA DE LUCRĂTORI LA SECERIȘUL DOMNULUI (v. 1-2)

  •  În vremea Domnului Isus
  •  În lume – 196/206? țări și 7,7 miliarde locuitori
  •  În locul în care este biserica locală
  • Nu doar predicatori, ci și mărturisitori cu viața și cuvintele lor.
  • Exemplu de rugăciune: „Doamne, în anul 2020, la numărul predicatorilor deja existent, mai ridică și alții noi. La numărul credincioșilor dedicați, mai adaugă și alții, pentru ca prin mărturia noastră să facem bine Împărăției.”

II. NEVOIA DE INSTRUIRE LA TRIMITEREA ÎN MISIUNEA EVANGHELIEI (v. 3-4)

  •  Echipă – doi câte doi
  •  Vulnerabilitate – miei în mijlocul lupilor
  •  Dependență de Dumnezeu – fără traistă 
  • În agenda 2020 îmi voi include instruire contunuă pe domeniul slujirii mele și rugăciune continuă pentru curaj, tărie și prezența Domnului cu mine.

III. NEVOIA DE STRATEGII ÎN MISIUNEA EVANGHELIEI (v. 5-16)

  •  O misiune a păcii – „un fiu al păcii”
  •  O misiune a faptei și a Cuvântului – „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.”
  •  O misiune a respectului față de decizia fiecăruia – „ziua judecății”

Acasă, la servici, în mașină sau la școală, în vacanțe sau timp liber ține cont de lucrarea Domnului. Tu și cu mine suntem ambasadorii cerului.

Pe parcursul anului, în contextul trăirii și slujirii pentru Împărăția lui Dumnezeu, nu uita că avem nevoie de instruire, pentru a fi și a face lucrurile după cum dorește Domnul.

Gândește biblic atunci când îți faci strategii de slujire și misiune. Suntem oamenii păcii, avem o veste bună de transmis și, deci, să fim o binecuvântare în jurul noastru.

Bun venit la adunare la început de an, 2020. Dumenzeu să ne binecuvinteze pe toți cu un an frumos. Vă doresc și eu un an fericit cu Domnul. Nu știm ce ne va rezerva acest an, dar pentru că suntem credincioși, știm că viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumenzeu și prin urmare avem speranță la bine.

Avem un text care descrie trimiterea celor 70 de ucenici. În evanghelie mai este o trimitere, a celor 12 ucenici. Faptul că acum este vorba de cei 70 înseamnă și că misiunea ucenicilor Domnului nu este doar predicarea oficială, cum ar fi acum de la amvon. Aici este vorba de o misiune de zi cu zi a fiecărui urmaș al lui Isus.

Biserica are misiunea ei în răspândirea Evangheliei salvării tuturor oamenilor. Potrivit acestui mandat, biserica locală, prin membrii ei trebuie să fie echipată să își îndeplinească misiunea în lume. Ce ne învață Domnul Isus în vederea misiunii bisericii? Cum va afecta planificarea anului 2020, acum la început de drum, dacă ținem cont de misiunea pe care o avem chiar de la Domnul Isus Însuși?

Știm că ceea ce a spus Domnul Isus ucenicilor Săi, fie celor 12, fie celor 70, este valabil și pentru biserica zilelor noastre. Știm că ideea de biserică a fost lansată chiar de Învățătorul, în ținutul Cezareii lui Filip, după răspunsul perfect al lui Petru la întrebarea cine este Isus. Avem conceptul de biserică locală, care împreună cu toate celelalte formează „trupul lui Hristos” în sensul universal.

Urmărim instrucțiunile pe care le dă Mântuitorul ucenicilor Săi și ținând cont de ele ne gândim cum să ne planificăm viața, acum, la început de 2020, astfel încât să împletim rolul pe care-l avem pe linie de misiune a Evangeliei cu cel de viață cotidiană. Ținem cont de această lucrare și ca biserică, dar și ca membru în adunarea noastră sau ca și credincios efectiv.

Extragem din acastă trimitere trei mari nevoi în misiunea pe care o avem și noi îin anul 2020. (1) Nevoia de lucrători; (2) Nevoia de instruire pentru misiunea din 2020 și (3) Nevoia de strategii în derularea misiunii pentru ducerea Evangehliei la oameni.

Să începem cu prima nevoie.

NEVOIA DE LUCRĂTORI LA SECERIȘUL DOMNULUI

Citim în primele două versete următoarele: „După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El. Şi le-a zis: <>”

Să ne aducem aminte de contextul vremii Domnului Isus. După aproximativ 400 de ani de când Dumenzeu n-a mai vorbit prin prooroci sau oameni speciali ai Lui, Domnul cerului și al pământului a vorbit prin Ioan Botezătorul, care n-a fost decât o voce care a pregătit calea înaintea lui Isus. La maturitate, la aproximativ 30 de ani, Domnul Isus este botezat și Își începe lucrarea publică. Își alege ucenicii, pe cei 12 în special, dar au fost și alții care L-au urmat. Misiunea Domnului Isus a fost ca să îi învețe pe oameni căile Domnului, în înțelesul adevărului lui Dumenzeu, nu al tradiției iudaice, care nu mai era relevantă. Pentru acest fapt Domnul Isus i-a implicat în misiunea Sa pe cei ce L-au urmat.

Israelul era suficient de mare, având multe cetăți, adică orașe sau localități, iar Domnul Isus avea să treacă prin ele. În înțelepciunea Sa, Domnul a folosit acest potențial uman pe care-l avea la dispoziție. Scopul nu era unul egoist, ci pentru cauza Împărăției lui Dumnezeu. Cu adevărat Mântuitorul vede nevoile spirituale ale oamenilor și cât de mare nevoie de lucrători este, pentru ca aceștia să fie învățați și aduși la Dumenzeu. De aceea, Domnul Hristos le deschide ochii acestor 70 și le spune că „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii.”

Se poate gândi la scară mondială. Câte țări sunt, câți locuitori sunt acum pe TERRA și cât de mari sunt nevoile spirituale ale acestora. La momentul prezent, 2020, din datele de pe internet, ar fi 196 de țări și 7,7 miliarde de oameni. Iată ce mare este secerișul. Toți aceștia suntem creați de Dumnezeu. Unii nu știu de Dumnezeu, de Domnul Isus Hristos, nu au Biblie, și așa mai departe. Este deci mare nevoie de lucrători la secerișul Domnului.

Am putea veni mai aproape de noi. Chiar ne putem referi la localitatea în care suntem noi, ca și creștin și care formăm biserica locală. Putem ține cont de oamenii din jurul nostru și unde ajungem noi ca și credincioși. Unii suntem la oraș, alții la țară. Unii ne mișcăm pe la piață, alții în Mall. Unii sunt la școală, alții la servici, alții acasă. Dar peste tot în jurul noastru sunt oameni. Acești oameni au nevoie să audă sau să înțeleagă Cuvântul lui Dumenzeu. Toți avem nevoie de Isus ca Mântuitor, dar și de maturizare pe calea credinței. Aceasta nu se face de la sine, ci trebuie ca cineva să se implice. Acel cineva pot fi eu sau poți fi tu. Dumnezeu lucrează prin oameni. Dacă declari că ești creștin autentic, atunci tu – desigur și eu – ești în prezența Domnului Isus. Dar, iată că învățăm din acest text, că Domnul Isus Hristos ne verea să mergem pentru a fi ambasadorii Lui.

Iată de ce, atunci când îți planifici ce să faci în anul 2020, nu te limita doar la servici, școală, dezvoltare personală, familia ta, nevoi personale și de familie, timp alocat pentru concediu etc. Pune în agenda ta și cauza Lui. Ce poți face? Mai întâi roagă-te. Aceasta a spus chiar Mântuitorul ucenicilor. Această rugăciune trebuie să fie continuă în anul 2020 - și nu numai. Dacă-ți faci o listă de rugăciune, trece în listă undeva și rugăciune pentru ca Dumnezeu să scoată lucrători la secerișul Lui. Poate fi cu referire la zona noastră locală, dar și la nivel de țară și la nivel mondial. Poate fi cu referire la păstori, predicatori, evangeliști, învățători, dar și cu privire la oameni buni credincioși care prin mărturia lor să influențeze și să deschidă uși pentru Evanghelie. Ași dori să dau câteva exemple de rugăciuni: „Doamne ridică în anul 2020 mai mulți tineri care să-și dedice viața slujirii Evangheliei.” „Tată ceresc, Domn al secerișuui, scoate lucrători pentru Împărăția Ta, chiar și aici, în .... Amin ” „O, Tată, dacă toți ucenicii Tăi am fi și lucrători la secerișul Tău mult mai multă treabă bună s-ar face. Trezește creștinii care stau în piață fără să facă nimic. Oprește pe acei care fac un deserviciu Împărăției Tale, prin mărturia lor rea. Schimbă-i în bine. Mulțumesc. Amin.”

A doua nevoie desprinsă din textul din Luca 10, din versetele 3 și 4.

NEVOIA DE INSTRUIRE LA TRIMITEREA ÎN MISIUNEA EVANGHELIEI

Înainte ca Domnul Isus să-i trimită pe ucenici în a pregăti misiunea Sa, pentru că acest rol l-a avut, cei 70. Acești ucenici au fost un fel de avangardă a Învățătorului. Ei erau din echipa de organizare a acestei lucrări de misiune. Ei au îndeplinit cumva rolul de informa, de a stârni interesul oamenilor, ca la venirea efectivă a Domnului Isus ei să fie gată să-L primească și să-L asculte. Cei 70 au „pus afișele”, au „dat invitațiile”, au „chemat la nuntă”, au anunțat ca niște crainici.

Ce instrucțiunni le dă Marele Învățător? Să citim textul, rezumându-ne la versetele 3 și 4. „Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.” La aceste două versete am putea reciti și versetul 1, din introducerea acestui paragraf. Este vorba de ce se întâmplă la trimitere. Îi trimite doi câte doi, în cetățile pe unde avea să treacă El.

Reținem ideia de echipă, doi câte doi. Ar putea fi mai multe foloase ale faptului că lucrarea lui Dumnezeu se face în echipă. Astfel se pot elimina minusurile lucrării de unul singur: egoismul și individualismul, ispita, mândria, teama, căderea sub povară etc. Se poate amplifica eficiența lucrării în echipă: mai multă putere și aurotitate în fața oamenilor, dare de socoteală, încurajare reciprocă, se completează unul pe altul etc. Desigur că este nevoie și de maturitate pentru a nu interveni rivalitatea, cearta, nemulțumirea, invidia etc. „Doi câte doi”, nu prea mulți să se calce pe picioare unul pe altul și să fie ineficientă, dar și pentru a se face mai multe echipe și să se acopere mai multe localități.

Adevărul pe care-l putem lua pentru noi este chiar legat de orice lucrare faci pentru Domnul, în adunare sau în afara ei. Dacă obișnuiești să te rogi pentru biserică și pentru oameni, mai spune cuiva și întâlniși-vă împreună. Dacă ai pe inimă să vizitezi bătrâni sau bolnavi, mai caută pe cineva și mergeți împreună. Cum să faci echipa? Nu prin a forța, ci lăsând ca lucrurile să vină lin, sub călăuzirea lui Dumnezeu, potrivit cu darul și chemarea fiecăruia.

Expresia Domnului Isus la trimiterea ucenicilor este interesantă. El spune: „iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.” Ce putem înțelege de aici? Mai întâi ideea de vulnerabilitate. Atunci când mergi pentru cauza Evangheliei nu este chiar simplu. Te expui și pericolelor. Atunci când dorești să împărtășești Evanghelia sau să inviți la adunare sau vrei să spui un verset biblic pentru o situație anume, riști să fii respins de unii. Respingerea aceasta este uneori greu de purtat. Acum, la noi, în zilele acestea nu se ajunge la a fi bătuți pentru că suntem creștini, dar sunt alte mijloace de descurajare. Dacă sutem cu adevărat pocăiți suntem ca niște miei, ar trebui să fim buni, blânzi, fără răutate și foarte sinceri. Oamenii nesalvați, potrivit Scripturii sunt răi, rebeli, plini de sine, cu o minte întunecată de „domnul puterii văzduhului”, adică de Satana. Omenirea în ansamblul ei este condusă de „chipul veacului acestuia”, după „mersul lumii acesteia”. Contrastul este așa de mare. Nu aștepta să joci fotbal fără să fii și faultat. Dar dacă ești faultat, nu răspunde și tu tot prin fault, ci rămâi dependent de Dumenzeu și El te va vindeca dacă s-a întâmplat ceva, și tot El te va și proteja.

Dar, dragii mei, chiar dacă slujirea presupune vulnerabilitate, aceasta ne conduce spre un adevăr absolut necesat. Avem nevoie de Dumnezeu în orice fel de slujire. Dacă te simți așa de mic în fața unei lucrări așa de mari - și așa și este -, atunci îți vezi și nevoia de dependență de Cel ce te-a trimis. În continuare Domnul Isus mai spune ucenicilor înainte de a-i trimite, „Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.” (v. 4). Aceste instrucțiuni au în ele multă înțelepciune. Ele scot în evidență cum trebuie să privim noi lucrarea. Lucrarea Evangheliei nu ține de bani, deși ei sunt necesari. Nu ține de rezerve de mâncare sau bunuri. Eu sunt acum în situația în care nu am nici o rezervă de predici. Fiecare slujire prin predicare înseamnă lucru. Dar o fac cu bucurie. Depind de Domnul să-mi dea inspirația și călăuzirea. Mă bucur să mă rog și să primesc de la Talăl tuturor slujirilor mesajul necesar din Biblie. Am Biblia și nu-mi trebuie traistă. Ar fi o întrebare în legătură cu ceea ce mai spune versetul „să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.” Ce înseamnă aceasta? Eu ași înțelege că, în slujirea pentru Evanghelie, nu trebuie să ne lăsăm atrași în discuții inutile și detalii pământești. Desigur sănătatea este importantă pentru fiecare din noi cei ce mergem să slujim oamenilor, dar și loc la care mergem. Însă la fel de important este să nu ne defocalizăm de pe misiunea pe care o avem. Aici ideea este să nu stăm la „taclale”, la „bârfe” să discutăm lucruri inutile.

Dacă ne punem în obiectivele noastre pentru anul 2020 și slujirea pentru cauza lui Dumnezeu, atunci nu uita că mereu trebuie să primești instrucțiunile divine. Nu faci și nu fac tot ce ne-ar trece prin cap. Slujesc cu Biblia, după standardele ei. Urmăresc să fiu cum mă vrea Învățătorul meu și să-i urmez instrucțiunile. Pentru aceasta, poate unii tineri ar trebui să-și pună în agendă un curs de pregătire pentru slujire. Puțină teologie sau, mai simplu, puțină Biblie. NU doar ceva din cultura mea generală. Trebuie să cres mereu. Prezența la studiile biblice ale bisericii, preluarea practică a învățăturilor ei sunte absolut necesare. Rugăciune de protecție, pentru cei ce slujesc, dar și pentru tine care vrei să te implici. Rugăciune în care să-L incluzi pe Dumenzeu mereu în a fi cu tine și tu cu El. Toate acestea sunt necesare. Instruire, rugăciune, smerenie, lucru în echipă, vulnerabilitate, dependență de Dumenzeu. Pune-ți în lista priorităților tale: instruirea pe domeniul slujirii tale și nu numai și rugăciune pentru curaj, protecție,

Ca o scurtă recapitulare a ceea ce a fost spus până aici, ne reamintim de nevoia de lucrători la secerișul Domnului și nevoia de instruire înainte de a merge în câmpul de slujire sau misiune. Se va mai lua în calcul o nevoie desprinsă tot din textul abordat.

NEVOIA DE STRATEGII ÎN MISIUNEA EVANGHELIEI

Tot în cadrul instrucțiunilor pe care le dă Domnul Isus ucenicilor pe care-i trimite intră și ceea ce am putea numi strategii. O strategie este o cale de urmat pentru a aduce la îndeplinire o lucrare, un plan. De obicei se folosește în sens militar și se referă la planul de luptă. Mînvățătorul dă elevilor săi încă câteva instrucțiuni. De la versetul cinci este introdusă ideea de pace. Misiunea creștină este una a păcii. Urarea la intrare în casă era aceasta: „Pacea să fie peste casa aceasta!” La evrei urarea de pace – acel Șalom – includea atât bunăstare, cât și sănătate și bunul mers al vieții în general. Acum la începu de an ne facem urări. Urarea obișnuită „La mulți ani!” poate avea, în sensul acestui text, și forma „Pacea să fie penste tine!” Din interiorul casei, dacă acolo locuiau oameni ai păcii, acea pace transmisă ca urare rămânea peste ei, adică se bucurau de ea. Era bine primită. Pacea și armonia se puteau vedea și în a-i găzdui și a le da să mănânce. La evrei ideea de ospitalitate era prescrisă în lege și cumva chiar înscrisă în cultura lor. Erau și din aceia care respingeau, și prin urmare, nu era nimic de făcut decât să plece mai departe.

Misiunea și slujirea de orice fel trebuie să fie una a păcii. O slujire cu ceartă și „forțare a notei” de dragul de a face și eu ceva nu ajută la nimic, ci dimpotrivă face un deserviciu. Creștinul și slujitorul de orice fel, pentru cauza Evangheliei, trebuie să fie un om al păcii. Evanghelia mai este numită Evanghelia păcii. Include pacea cu Dumnezeu, cu sine însuși și cu ceilalți. Așa că ne punem în agenda anului 2020 și hotărârea ca tot ce facem să fie făcut cu pace. Vreau să fiu un om al păcii.

Strategia împlinirii misiunii include și faptă și cuvânt. Este frumos cum Domnul Isu a abilitat pe cei 70 cu puterea de a vindeca și de a scoate duhuri necurate în misiunea lor. Oamenii la care suntem trimiși sunt, așa cum a m fost și noi, prinși în tot felul de rele. Este nevoie de putere a Duhului pentru a sluji spre eliberare și biruință. Lucrarea aceasta nu-i ceva ce poate s-o facă oricine, în fire, în talente personale sau înțelepciune de jos. Lucrarea este o luptă spirituale, cu armele Duhului, ale păcii, ale rugăciunii și ale Cuvântului. Intervenția presupunea și a face ceva concret pentru oameni, dar și un mesaj. Dacă se pune accent doar pe implicare socială, fără Cuvânt, nu schimbă fundamental lucrurile, ci doar pe moment. Dacă se pune accent doar pe teoria și nu și pe practică, oamenii nu sunt deplin convinși și nici deschiși. Ei trebuie să vadă că starea în care sunt nu-i cea bună, trebuie să vadă că se poate face o schimbare și că există un alt mod de a gândi viața, aceea din perspectiva Împărăției divine.

De la versetul 10 este pus în evidență și partea negativă care poate veni din direcția celor la care mergem sau pentru care slujim. Atitudinea celui trimis este și trebuie să fie una mai departe de pace, dar și de atenționare pentru cei ce nu primesc pacea și Cuvântul. Sunt date cazurile Betsaidei, a Horazimului și a Capernaumului, locuri unde a slujit mult Mântuitorul. Pentru noi respingerea rămâne pe seama judecății lui Dumenzeu. Dacă am vrut și nu a fost primit, mă retrag frumos și las în seama lui Dumnezeu, nu-mi fac singur dreptate etc. Poate că ați citit în revista Arhiva baptistă, despre Gheorghe Slăv, cum el, atunci când mergea pe sate să ducă Evanghelia și era primit de copii cu pietre, puși de către cei mari, data următoare fratele misionar venea cu monede și le arunca pentru ca respectivii copii să se opreasc și să strângă monedele.

În cele din urmă este așa cum spune Domnul Isus: „Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Toată treaba rămâne între cei în cauză și Dumenzeu. Eu ca sol doar mi-am făcut datoria. Strategia este simplă: îmbii cu pace pe fiecare, intervin cu puterea lui Dumnezeu pentru a face bine, duc mesajul Cuvântului, cum că Împărăția lui Dumenzeu s-a apropiat și las totul în seama Celui Prea Înalt, adică în seama Celui ce m-a trimis.

Am intrat în 2020. Și anul acesta avem o misiune nobilă de împlinit. Planifică-ți anul acesta, ținând cont de misiunea bisericii din care faci parte și a rolului pe care-l ai și tu în ea. Acasă, la servici, în mașină sau la școală, în vacanțe sau timp liber ține cont de lucrarea Domnului. Tu și cu mine suntem ambasadorii cerului.

Pe parcursul anului, în contextul trăirii și slujirii pentru Împărăția lui Dumnezeu, nu uita că este nevoie de lucrători la secerișul Domnului. Pentru a fi implicat este nevoie de instruire, ca să fii și să faci lucrurile după cum dorește Domnul.

Gândește biblic atunci când îți faci strategii de slujire și misiune. Suntem oamenii păcii, avem o veste bună de transmis și, deci, să fim o binecuvântare în jurul noastru. Spune da, în rugăciunea ta. Amin.