ESTE DUHUL SFÂNT O PERSOANĂ REALĂ SAU DOAR O PUTERE IMPERSONALĂ?

Una dintre cele mai vechi și înverșunate dezbateri cu privire la Duhul Sfânt a fost și continuă să fie legată de întrebarea: Este Duhul Sfânt o Persoană reală sau doar o putere impersonală a lui Dumnezeu? Problema, susţine teologul Millard Erickson, apare pe fondul lipsei unei imagistici concrete.1 Dumnezeu Tatăl este foarte bine portretizat în Scripturi și este relativ ușor de înţeles deoarece imaginea unui tată este familiară oricui. De asemenea, Dumnezeu Fiul este ușor de conceptualizat deoarece S-a întrupat și a trăit printre oameni. Martorii Săi oculari au relatat detaliat evenimentele speciale din viaţa Sa, precum: nașterea (părinţii, locul și împrejurările exacte), lucrarea Sa (minunile, învăţătura), moartea Sa (trădarea, judecarea, condamnarea și uciderea pe cruce), învierea și înălţarea Sa. Însă, spre deosebire de Dumnezeu Tatăl și de Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt a fost dintotdeauna invizibil, intangibil și foarte dificil de conceptualizat. De aici a apărut întrebarea dacă ar trebui să ne referim la Duhul Sfânt ca la o Persoană divină reală și distinctă sau ca la o simplă putere impersonală a Tatălui și a Fiului. Problema este destul de serioasă pentru că dacă ne gândim la Duhul Sfânt ca la o putere 1 Millard J. Erickson, Teologie Creştină (Oradea: Cartea Creştină, 2004), 734. 2 James Montgomey Boyce, Fundamente ale Credinţei Creştine, (Oradea: Ed. I.B. „Emanuel”, 2000), 355. 3 R.A. Torrey, The Person and Work of the Holy Spirit, citat de Boyce în Fundamente ale Credinţei Creştine, 355. misterioasă, ne vom întreba: „Cum pot avea mai mult din Duhul Sfânt?” Însă, dacă ne gândim la Duhul Sfânt ca la o Persoană, ne vom întreba: „Cum mă poate avea mai mult Duhul Sfânt?” Prima întrebare, spune James Montgomery Boyce, reflectă o perspectivă nebiblică, păgână, pe când a doua reflectă creștinismul autentic al Noului Testament.2 El îl citează pe predicatorul Reuben A. Torrey, care afirmă: Concepţia despre Duhul Sfânt ca putere sau influenţă divină pe care, într-un fel sau altul, trebuie să o dobândim și să o folosim duce la înălţare de sine și la autosuficienţă. Omul care se gândește în acest fel la Duhul Sfânt și care, în același timp, își închipuie că a primit Duhul Sfânt va fi, aproape în mod inevitabil, plin de mândrie spirituală și încrezut ca și cum ar aparţine unei caste superioare de creștini. Auzim adeseori astfel de persoane spunând: „Eu sunt un bărbat al Duhului Sfânt” sau „Eu sunt o femeie a Duhului Sfânt”. Dar dacă reușim să înţelegem că Duhul Sfânt este o Persoană divină, care are măreţie, sfinţenie, slavă și putere infinite, care, într-o uimitoare condescendenţă, a venit în inimile noastre pentru a ne lua vieţile în stăpânirea Sa și pentru a le folosi, acest mod de a gândi despre Duhul Sfânt ne va face să ne aruncăm cu faţa la pământ și ne va face să rămânem cu faţa la pământ. Nu mă pot gândi la nimic mai dătător de smerenie și mai copleșitor decât gândul că o Persoană, care are măreţie și slavă dumnezeiască, locuiește în inima mea și este gata să mă folosească chiar și pe mine.3 Cele două perspective despre Duhul Sfânt pot fi găsite pe paginile Noului Testament. Avem, pe de-o parte, cazul lui Simon Vrăjitorul, despre care doctorul Luca relatează în Fapte 8:9-24. Acesta locuia în Samaria, ţinut în care Filip evanghelistul a mers să predice Vestea Bună. În urma predicării lui Filip, Simon și-a exprimat dorinţa de a fi botezat, dar cunoștea prea puţine detalii despre adevărata credinţă și trăirea creștină autentică. Prin urmare, când a văzut minunile pe care le făceau apostoli Petru și Ioan, Simeon le-a oferit bani pentru a dobândi și el „puterea aceasta” (Fapte 8:19). Petru a răspuns clar: „Banii tăi să piară împreună ă cu tine, pentru că ai crezut că harul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului ca să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, MEDITAŢIE Este Duhul Sfânt o Persoană reală sau doar Bebe Ciaușu o putere impersonală? Foto: Nowshad Arefin - Unsplash FARUL CREȘTIN 2020 - Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Marcu 16.15 11 dacă este cu putinţă” (vv. 20-22). Perspectiva opusă este luată cam din aceeași perioadă de început a lucrării misionare a bisericii. De data aceasta avem de-a face cu Pavel și Barnaba, care slujeau în Biserica din Antiohia ca învăţători. Luca spune că, „[...] pe când [creștinii din Antiohia] slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: «Puneţi-mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!»” (Fapte 13:2). Contrastul este izbitor: în primul exemplu un om a vrut să-L aibă pe Duhul Sfânt pentru a-L folosi în scopuri personale, pentru a dobândi măreţie și autoritate printre creștini, pe când în al doilea caz Duhul Sfânt i-a luat pe cei doi oameni în stăpânire pentru a-i folosi așa cum dorea El. Haideţi să vedem un scurt istoric al doctrinei despre Duhul Sfânt. În ciuda neînţelegerii de care Simon vrăjitorul a dat dovadă, în Biserica Primară, discuţiile despre Duhul Sfânt erau aproape inexistente. Toţi creștinii erau convinși că Duhul Sfânt este autorul Scripturilor infailibile și inerante4 și că El îi folosea pe apostoli, evangheliști, misionari, păstori și învăţători în lucrarea de predicare a Cuvântului, lucrare ce era însoţită adesea de semne și minuni.5 Mai târziu, în secolul al 4 Vezi Origen, Contra Celsus, 5.60. 5 Vezi Athenagoras, Îndemn către Creştini, 7.9. 6 Irineu, Argumentul predicii apostolice, 5. 7 Vezi J.N.D. Kelly, Early Christian Doctrines (N.Y.: Harper & Row, 1969), 118. 8 Origen, Comentarii la Ioan, 2.10.75. 9 Atansie, Epistole către episcopiul Serapion privind Duhul Sfânt, 1. 21,30. II-lea, au început să apară păreri contrare Bibliei cu privire la Persoana Duhului Sfânt. Irineu considera că Duhul Sfânt este doar un atribut al lui Dumnezeu, identificându-L cu Înţelepciunea divină6, iar Paul de Samosata spunea că Duhul Sfânt este un nume dat harului lui Dumnezeu revărsat peste apostoli pentru a putea face lucrarea în Numele Lui.7 lucrurile au degenerat până acolo că Origen a susţinea că Duhul Sfânt este o fiinţă creată de Tatăl prin Cristos.8 Atanasius a fost cel care a îndreptat privirile contemporanilor săi mai mult spre Scripturi și a afirmat că Duhul Sfânt este în totalitate divin ca Tatăl și ca Fiul, și că este consubstanţial, coegal și coetern cu Tatăl și cu Fiul, de aceea trebuie să I se dea aceeași onoare și închinare.9 Totuși, în anul 380, Grigore de Nazianz a reluat discuţiile și a afirmat pentru prima dată că Duhul Sfânt este doar o putere impersonală a lui Dumnezeu și nu o Persoană reală. De atunci încoace, teologii s-au afiliat fie ideilor lui Atansius, fie celor ale lui Grigore de Nazianz și ale predecesorilor săi. Contribuţia majoră cu privire la clarificarea doctrinei despre Duhul Sfânt a avut-o teologul francez Jean Calvin, care a legat discuţia de autoritatea Scripturilor. El a fost foarte atent să sublinieze uniunea dintre Cuvânt și Duhul Sfânt. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil, atunci a fost scris de un Autor infailibil. Or, singura Persoană infailibilă pe care o cunoaștem este Dumnezeu Însuși. În consecinţă, Dumnezeu Duhul Sfânt prin care au fost Scrise Scripturile este o Persoană reală.

CE SPUNE BIBLIA DESPRE DUHULUI SFÂNT? 

Deși Vechiul Testament nu vorbește foarte mult despre Duhul Sfânt, cu excepţia cazurilor în care ni se spune că la creaţie „se mișca pe deasupra apelor” (Geneza 1:2), sau că venea peste oamenii lui Dumnezeu și-i împuternicea să facă o lucrare specifică pentru El (vezi Judecători 6:34; 2 Cronici 24:20 etc.), lucrurile se schimbă radical în Noul Testament. Aici se arată clar că Duhul Sfânt este parte distinctă a Sfintei Treimi, egal în toate privinţele cu Tatăl și cu Fiul.

DUHUL SFÂNT ESTE DUMNEZEU 

• Omnipotent – „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri...” (Luca 1:35).

• Omniprezent – „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de faţa Ta?” (Psalmul 139:7).

• Omniscient – „Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:10).

• Etern – „[...] cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel veșnic, S-a dus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu...” (Evrei 9:14).

• Coexistent cu Tatăl și Fiul – „După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat și Isus, și pe când Se ruga, s-a deschis cerul și Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip de porumbel și din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea mea!” (Luca 3:21-22). Aceeași mărturie o au și evangheliștii Matei și Marcu. Și poate una dintre cel mai puternice mărturii ale faptului că Duhul Sfânt este Dumnezeu o găsim în Faptele Apostolilor 5:3-4: „Petru i-a zis: «Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din preţul moșioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu»”.

• Coegal cu Tatăl și Fiul – A se vedea Formula trinitariană de botez din Matei 28:19 și benedicţia din 2 Corinteni 13:14.

DUHUL SFÂNT ESTE O PERSOANĂ 

Majoritatea dicţionarelor spun că o „persoană” este definită de caracteristicile sale principale: intelect, sentiment și voinţă. Găsim aceste caracteristici la Duhul Sfânt? Haideţi să vedem ce spune Scriptura.

• Duhul Sfânt are intelect – poate vorbi: „El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 16:13).

• se poate ruga (Romani 8:26).

• poate mărturisi: „El va mărturisi despre Mine” (Ioan 15:26).

• poate învăţa: „El vă va învăţa și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26)

DUHUL SFÂNT ARE SENTIMENTE 

• Iubește: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos, și pentru dragostea Duhului să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu...” (Romani 15:30); „Dragostea acesta a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5:5).

• Poate fi întristat: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efeseni 4:30).

• Poate fi minţit: „[...] pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt (. ..) N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu”. (Fapte 5:3-4).

• Duhul Sfânt are voinţă: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei și Galatiei” (Fapte 16:6).

În sprijinul afirmaţiei că Duhul Sfânt este o Persoană reală și nu doar o putere impersonală, iată câteva dintre lucrurile pe care doar o persoană le poate face și pe care Biblia le atribuie Duhului Sfânt:

• El învaţă pe alţii ce trebuie să facă: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26).

• El spune adevărul: „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului (...) El va mărturisi despre Mine” (Ioan 15:26).

• El călăuzește: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13).

• El convinge: „Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata” (Ioan 16:8).

• El Se roagă: „Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunile noastre, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și cel ce cercetează inimile, știe care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Romani 9:26-27).

• El poruncește: „Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat” (Fapte 13:2).

• El interacţionează cu oamenii ca o Persoană reală, îi îndrumă și le vorbește „Duhul i-a zis [lui Simon Petru]: «Iată, te caută trei oameni (...) scoală-te, pogoară-te și du-te cu ei».” (Fapte 10:19) etc

Duhul Sfânt este o Persoană divină reală și distinctă ce celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi. Întrebarea este, însă: Are vreo importanţă dacă știm și dacă credem acest lucru sau nu? Desigur, importanţa recunoașterii divinităţii Duhului Sfânt și a faptului că este o Persoană este vitală pentru creștini, pentru că doar în felul acesta vom putea avea încredere în El și în lucrarea Lui. În cartea sa, Knowing God, J.I. Packer explică: Oare Îl cinstim noi pe Duhul Sfânt recunoscându-I lucrarea şi având încredere în ea? Sau Îl dispreţuim ignorând-o, necinstind astfel nu numai pe Duhul, ci şi pe Tatăl care L-a trimis? În credinţa noastră, oare recunoaştem noi autoritatea Sfintelor Scripturi, Vechiul Testament cel profetic şi Noul Testament cel apostolic, pe care El l-a inspirat? Oare le citim şi le ascultăm cu respectul şi atenţia cuvenite Cuvântului lui Dumnezeu? Dacă nu, Îl necinstim pe Duhul Sfânt. În viaţa noastră, oare aplicăm noi autoritatea Sfintelor Scripturi şi trăim conform lor, indiferent ce spun oamenii împotriva lor, recunoscând Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind adevărat şi că tot ce a spus Dumnezeu rămâne în veac? Dacă nu, Îl necinstim pe Duhul Sfânt, care ne-a dat Scripturile. În mărturia noastră, oare ne aducem noi aminte că numai Duhul Sfânt, prin mărturia Sa, poate autentifica mărturia noastră? Căutăm noi să Îl privim în acest fel şi să ne încredem în faptul că va da consecinţă reală mărturiei noastre, aşa cum a făcut apostolul Pavel, ferindu-ne de şiretlicurile înţelepciunii vorbirii? Dacă nu, Îl necinstim pe Duhul Sfânt. Oare există vreo îndoială asupra faptului că viaţa searbădă a Bisericii de astăzi este judecata lui Dumnezeu, care a venit peste noi din cauză că nu L-am cinstit pe Duhul Sfânt aşa cum s-ar fi cuvenit? Şi în acest caz, cum putem spera ca această stare să se schimbe, până nu învăţăm să Îl cinstim pe Duhul Sfânt în gândirea, rugăciunea şi trăirea noastră?10 (J.I. Packer, Knowing God, (Downers Growe, Ill.: Intervarsity Press, 1973, 63.)

Așadar, Duhul Sfânt este o Persoană divină și reală cu care putem avea o relaţie personală. El este deopotrivă cu Tatăl și Fiul, de aceea merită aceeași onoare și închinare din partea noastră. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu este mai aproape de noi, este în viaţa fiecărui credincios, pe care îl mântuiește, sfinţește și călăuzește.

Păstor Bebe Ciaușu