DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU

Balaciu Ioan

Psalmul 23 este unul dintre cei mai iubiți psalmi din Biblie. Este iubit pentru că este un psalm foarte personal. Vorbeşte despre relația mea cu Domnul. Este iubit pentru că se concentrează pe soluţii și nu pe probleme. Toată lumea caută acum soluții la problema coronavirusului. Adevăratele soluții vin întotdeauna de la Domnul.

Este iubit pentru că este foarte practic. Vorbeşte despre viața reală. Despre trăirea cu Domnul în tot ce vine la rând. Ceea ce a venit acum la rând este îngrozitor, dar trebuie să ne asigurăm că Domnul este cu noi. Studierea acestui psalm ne va face bine.

Relația cu Domnul este esența problemei. Indiferent prin ce ar fi să trecem în viața de pe pământ, Domnul este sprijinul și apărătorul nostru. Oricum, El ne așteaptă la capătul drumului. De aceea, nu trebuie să ne fie frică: nici de viață, nici de moarte.

David a avut o relație cu Domnul, reală, vie, puternică, încă de la început. Ne amintim de încrederea lui în Domnul în marea biruință asupra lui Goliat. Domnul a fost cu David. El a știut foarte bine lucrul acesta. Acum este rândul nostru, mai ales în situația în care uriașul se numește COVID-19, să ne încredem în Domnul din toată inima.

Relația cu Domnul nu se dezvoltă de la sine. Este un rezultat. Trebuie să căutăm fața Domnului, să Îi aducem la cunoștința problemele, să ne punem încrederea în El și să așteptăm sfat, îndrumare, ajutor. Cât de reală și cât de puternică este relația noastră cu Domnul, se vede din modul în care trăim: după mintea noastră sau după sfatul Lui.

Domnul este Păstorul meu

Psalmul începe cu o afirmație extraordinară, pe care nu o pot spune toți oamenii. Este una dintre cele mai dulci afirmații: Domnul este Păstorul meu. Sunt aceste cuvinte valabile și pentru tine? Poți tu să spui astăzi, cu bucurie și din toată inima: Domnul este Păstorul meu? Domnul dorește să fie Păstorul nostru în orice moment, în orice situație.

Domnul este Păstorul. David folosește o metaforă foarte interesantă pentru a ilustra relația dintre mine ca și credincios și Domnul. Eu sunt oaia, iar El este Păstorul. Domnul Isus folosește aceeași ilustrație în Ioan capitolul 10.

Ca animal, oaia are o natură diferită de multe animale. Are un caracter blând, liniștit, ascultător. Numai că, oaia este un animal fără orientare. Nu ştie de unde vine şi unde merge. Și nu are instictul pericolului. Nu are nici un sistem de apărare. Nu încearcă nici măcar să strige. Preferă mai degrabă să tacă.

În ciuda caracterului bun al naturii sale, oaia este extrem de vulnerabilă și are mare nevoie de protecţie. Nu se poate descurca fără ajutor. Domnul Isus a spus despre noi ca și credincioși: Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic, Ioan 15.5.

            Domnul este Păstorul meu este o realitate îmbucurătoare pentru fiecare dintre noi.  Nu ne descurcăm fără El. Domnul Isus se numește pe Sine: Păstorul cel bun care îşi dă viaţa pentru oi, Ioan 10.10. Binecuvântat să fie Numele Lui.

Nu voi duce lipsă de nimic

Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. Psalmul continuă cu o afirmație surprinzătoare: nu voi duce lipsă de nimic. Cu siguranță, lucrurile la care se referă psalmistul sunt nevoile sufletești.

Avem aici o promisiune. Tot ce Păstorul intenţionează să ne dea, va ajunge la noi. Nu vom fi lipsiți de nici unul din lucrurile pe care Păstorul are planificat să ni le dea. Dar asta nu depinde de resursele pe care le are Domnul la dispoziție, ci de intimitatea relației noastre cu El și de planul și scopurile Lui cu viața noastră.

El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă

Psalmul continuă: El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă. Prin aceste cuvinte David se referă la purtarea de grijă pentru lucrurile necesare vieţii pe toate planurile. Împlinirea nevoilor de bază ale vieții nu este o problemă simplă pentru nimeni. Cele mai greu de împlinit sunt nevoile sufletești. Domnul Isus a spus: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, Matei 4.4.  

Expresiile păşuni verzi şi ape de odihnă nu se referă la ceea ce putem procura noi, la ce putem cumpăra de la alimentara. Nu este vorba nici despre eforturile noastre religioase. Se referă la Domnul Isus Cristos ca Sursă de viață spirituală, așa după cum El a spus: Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, Ioan 6.51. Să ne legăm de El, să ne hrănim cu El și să Îl urmăm. În felul acesta vom ajunge dpdv spiritual, la păşuni verzi şi la ape de odihnă.  

Îmi înviorează sufletul

Poate că ești tentat să spui: totuși, ceva nu se potrivește. Este prea frumos ca să fie adevărat. Îmi place să spun: Domnul este Păstorul meu. Mi-ar face plăcere să mă încred în promisiunea Lui fantastică: nu voi duce lipsă de nimic. M-aș bucura să pot spune în fiecare zi: mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă.

Dar lucrurile nu stau chiar așa. În ce mă privește pe mine, lucrurile nu funcționează. Cred în Dumnezeu, cred în jertfa Domnului Isus de la cruce, dar, din punct de vedere spiritual sunt slab, lipsit de vlagă, uscat şi gol. Nici vorbă de așa absoluturi. Nici vorbă că totul este lapte și miere. Ce este de făcut?

Am o veste bună pentru tine. O nouă promisiune se arată la orizont: Îmi înviorează sufletul. Am mare nevoie de aceasta. Inima mea și sufletul meu sunt jos, sunt întristate. Nu am întotdeauna în suflet bucuria mântuirii. Am nevoie de înviorare, mai ales în contextul acesta de viață teribil.

 Sensul acestui termen, a mă înviora este a mă restaura, a mă aduce la starea iniţială. La prima credință, la prima dragoste, la bucuria iertării, a acceptării, a plinătății. De aceasta aveam nevoie. Să-mi întindă o mână. Să mă ridice. Exact asta face.  

Nu putem face abstracţie de slăbiciunile noastre. Să nu facem abstracţie nici de bunătatea lui Dumnezeu. Oricui i se poate întâmpla să cadă. I s-a-ntâmplat și lui David. Dar Domnul este de partea noastră și ne restaurează, ne ridică. Să ne pocăim înaintea Domnului și să ne smerim, așa cum a făcut-o David, rugându-ne: Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă, Psalmul 51.12.

Mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său

Psalmul continuă: mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Din păcate, oaia nu are un sens al direcţiei și nici o ţintă unde trebuie să ajungă. Este foarte ușor pentru ea, să se abată din cale, iar în jur sunt atâtea pericole.

Tendinţa noastră este să urmăm mai degrabă instictul firii pământeşti, decât călăuzirea Duhului. Ne hrănim mintea cu lucruri lumeşti și trecem uşor peste semnalele trimise de conştiinţă. Nu suntem în stare să ne ţinem de cale. Ce este de făcut? Ajutorul vine din partea Păstorului: mă povăţuieşte pe cărări drepte, pe calea neprihănirii.

Lucrurile trebuie să fie foarte clare. Nu avem o cale a noastră de mântuire. Nu avem o neprihănire a noastră. Suntem pe calea lui Dumnezeu de mântuire. Suntem socotiți neprihăniți de către Dumnezeu în baza mărturisirii credinței noastre în jertfa și neprihănirea lui Cristos. Este Duhul Sfânt care ne ajută să mergem pe calea sfințeniei.

Problema călăuzirii nu este o problemă complicată. Trebuie doar să urmăm Călăuza. Calea Domnului este întotdeauna dreaptă, neprihănită. Este adevărat, suntem derutați uneori când constatăm paradoxul: calea neprihănirii este calea crucii. Aceasta este calea pe care ne conduce Păstorul. Dom nul Isus Însuși a mers pe această cale.

Se ridică o întrebare: de ce mi se oferă Domnul să-mi fie Păstor, de ce mi se oferă să mă ducă la păşuni verzi și mănoase, de ce mi se dăruie pe Sine ca hrană, de ce mă duce la ape de odihnă, de ce mă restaurează atunci când cad, de ce mă conduce pe cărarea cea dreaptă? Pentru ce face El toate aceste lucruri: Răspunsul este: din pricina Numelui Său.  

Lucrul acesta înseamnă că tot ce face Dumnezeu pentru mine, este foarte important pentru El. Iar toată această investiție, trebuie să se întoarcă la Dumnezeu cu laudă și proslăvire. Dumnezeu merită și trebuie să fie lăudat.

Punerea Sa la dispoziție, dăruirea Sa, purtarea de grijă pentru împlinirea nevoilor noastre materiale și spirituale, mâna întinsă care ne ridică și conducerea Lui pe calea cea dreaptă, trebuie să fie afirmate în fața cosmosului și apreciate.

Dumnezeu așteaptă din partea noastră închinarea. Să-I lăudăm Numele! Să-I dăm slavă și glorie! Să-I recunoaştem Domnia și Stăpânirea, dar mai ales Bunătatea și Iubirea. Să-L onorăm prin a ne preda viața! Să-L onorăm prin a trăi o viață de ascultare! Să-L onorăm cu sinceritate, cu toată inima, în cunoştinţă de cauză.

Suntem acum, pe un platou înalt. Domnul este cu noi. Nu trebuie să ne facem griji. Nici măcar cu privire la slăbiciunile noastre. Vom avea tot ce avem nevoie la timpul potrivit. Trebuie doar să ne încredem în El, să mergem pe calea Lui și să-I dăm laudă.

Ce urmează după ce ai ajuns în vârf. Coborârea. Nu este vorba despre coborâre în relația noastră cu Domnul. Suntem la înălțime și stăm acolo. Nu coborâm de loc. Numai că, în viața reală, Domnul îngăduie să întâlnim fel de fel de situați. Pe cărarea vieții noastre pot să apară probleme neașteptate, neplăcute, dureroase, nimicitoare.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău căci Tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie

Numai despre așa ceva nu ne place să auzim: valea umbrei morţii. Formula aleasă de psalmist, chiar dacă ar fi să umblu, sugerează posibilitatea de a trece prin astfel de experienţe. Faptul că Domnul este Păstorul meu, nu mă scutește de probleme.

Coronavirusul acesta atât de înfricoșător, a luat lumea prin surprindere. Oamenii se tem pentru viața lor. Umbra morții se ridică deasupra multora. Dar pentru cei credincioși, este doar o umbră. Dispare imediat ce răsare soarele.

Ne rugăm Domnului pentru toți cei prinși într-o asemenea situație. Domnul să aibă milă. Domnul să fie cu ei. Domnul să le poarte de grijă. Domnul să le întărească credința, pentru că aceasta este problema.

David nu intră în panică. David nu consideră că această problemă și această vale, oricât de adâncă ar fi, nu este de trecut. El își continuă povestirea: Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine.

În punctul culminant al psalmului, David schimbă pronumele. Până acum a vorbit despre Domnul la persoana a III-a: El mă paşte în păşuni verzi; El mă duce la ape de odihnă; El îmi înviorează sufletul; El mă  povăţuieşte pe cărări drepte. 

De la punctul acesta înainte, nu mai vorbește despre Domnul. El vorbește cu Domnul: nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine! Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie; Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; Tu îmi ungi capul cu untdelemn; Tu îmi umpli paharul de dă peste el. Incredibil.

În vremuri de necaz, să mergem direct la Domnul. Să îi sărim în brațe. Să îi cerem o atingere. Avem nevoie de mult mai mult decât de doctrină, de concepte teologice. El ne oferă atingerea Sa: toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

David şi-a avut văile lui. A fost aproape de moarte de multe ori, dar Domnul a fost cu el. A promis că îl va face împărat și l-a făcut. Domnul își are planurile Lui și pentru noi. Nu trebuie să le înțelegem neaparat. Oricum nu ne dă explicații. Trebuie doar să ne încredem în El.

Nu ştiu cât de adâncă este valea prin care treci. Domnul este cu tine. Nu abandona lupta. Nu-ţi pierde cumpătul. Schimbă mai degrabă pronumele. Nu te mai uita la probleme, la dușmani. Privește la Dumnezeu. Aruncă-te în brațul Domnului. Încrede-te în El din toată inima. Așteaptă izbăvirea Lui.

Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei

Ce ar putea urma după trecerea printr-o vale atât de adâncă, după o încercare atât de mare? Un ospăț pe cinste. Ascultați ce ne spune David că ne așteaptă la ieșirea din vale: Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei.

Domnul pregăteşte un ospăţ pentru noi. Până la urmă, trecerea prin valea adâncă a meritat. Întotdeauna vom ajunge la această concluzie. Când mergem pe calea Domnului câştigăm întotdeauna.

Cu cât avem o mai strânsă legătură cu Domnul, cu atât viaţa noastră devine tot mai mult o sărbătoare, un ospăţ continuu, chiar şi în mijlocul vrăjmașilor. Fericirea mea este să mă apropiu de Domnul, spune psalmistul, Psalmul 73.25. 

Atunci când trăim o viaţă de totală dependenţă de Dumnezeu, nimic altceva nu mai contează. Nimeni şi nimic nu ne poate lua ce Dumnezeu are planificat să ne dea. Cei care au vrut să ne facă rău, sunt tot acolo. Ei vor fi primii martori ai lucrării pe care Domnul o face în viaţa noastră. Vor fi martori ai ospăţului nostru înaintea Domnului.  

Îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu este plin de dă peste el

Îmi ungi capul cu untdelemn. Păstorul are pentru oi tot ce este mai bun: Ne dă alinare, pune balsam pe rană, ne mângăie, ne încurajează. Ungerea cu untdelemn este un dar al cunoașterii voiei Sale pentru noi personalizată, așa după cum spune apostolul Ioan: voi aţi primit ungerea din partea Celui sfânt şi ştiţi orice lucru, 1 Ioan 2.20.

Nici că se putea sfârși toată povestea aceasta a umblării cu Domnul pe calea credinței altfel: Si paharul meu este plin de dă peste el. Având o asemenea relaţie de intimitate cu Domnul, nu putem decât să fim pe deplin fericiți. Astfel că, promisiunea de la început: nu voi duce lipsă de nimic, a devenit realitate în viaţa noastră.

Ai primit tu din partea Domnului proviziile necesare, pacea sufletului, protecţia de pericole, ridicarea din cădere, prezenţa călăuzitoare, ospăţul necurmat? Poți tu să spui: paharul meu este plin de dă peste el? Poți tu să spui ce spune David în continuare:

Da, fericirea si îndurarea mă vor însoti în toate zilele vietii mele

Ești tu încântat de Domnul? Te simți tu împlinit în El? Te bucuri tu că Domnul este plin de îndurare pentru tine. Poți tu să spui: fericirea și îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele? Prețuiești tu lucrul acesta?

Întreaga noastră relaţie cu Dumnezeu se bazează pe mila și îndurarea Lui. Ceea ce merităm este pedeapsa veșnică. Totuși El a avut milă de noi. Ni se oferă să ne fie Păstor. Trebuie să acceptăm lucrul acesta. De acum înainte trebuie să avem o viață de închinare. Aceasta a fost concluzia la care a ajuns David și la care trebuie să ajungem și noi: Şi voi locui în casa Domnului până la sfârsitul zilelor mele. Domnul să ne ajute la aceasta!