Articole

De Naşterea Domnului Isus, poezie de Cornelius Stoia

De Naşterea Domnului Isus


Să nu rămâi copil

Isuse scump, în mine,

Ci-n traiul meu umil,

Tu să Te vezi mai bine.


Să nu rămâi un prunc,

Ci creşte-n mine mare,

Ca, zi de zi, să urc

Spre Tine-n ascultare.


Să nu rămâi tot mic

Să fac ce vreau cu Tine,

Ci eu ‒ tot mai nimic,

IarTu ‒ Stăpân în mine.


Să nu rămâi stingher

În staul, lângă vite;

În colţul lor de Cer,

Vor mulţi să Te invite.


Să nu rămâi străin

Şi fără adăpost,

Eu inima Ţi-o-nchin

Să-mi aibă viaţa rost.


Să nu rămâi închis,

Cu neputinţa geamăn,

Eu, mă declar învins

De haru-Ţi fără seamăn..


Să nu Te ţin în staul,

Nici pironit pe cruce,

Nici prigonit de Saul,

Nici singur la răscruce,


Nici în clădiri de piatră

Cu inimi reci şi goale,

Ci-a dorului meu vatră

Să-Ţi cânte osanale.


Ţi-ai dat şi tron, şi sceptrul

Pe-un staul şi pe-o cruce,

Să ai asupră-mi dreptul

Deplin de-a mă conduce.


Mă-nchin, o, Prunc Preasfinte

Născut la Betleem,

Şi-apoi, cu duh fierbinte,

,,Ah, vino!” iar Te chem...


De Cornelius Stoia