De ce a murit Domnul Cristos?

            Cine își mai pune astăzi această întrebare? Pentru majoritatea oamenilor este o întrebare care nu-și are locul, toată lumea știe sau crede că știe de ce a murit Hristos. Oare așa să fie? Lucrurile sunt simple: este luna aprilie și sărbătorim Paștele – o mare sărbătoare creștină, motiv să facem curățenie acasă, să cheltuim o mulțime de bani pentru mâncare, haine noi, cadouri și multe altele. Și să nu uităm, de Paște trebuie neapărat să mergem la biserică, trebuie să marcăm momentul. Așa se face de generații. Vom avea câteva zile libere, motiv de mare distracție și când acest mini concediu va trece, vom rămâne cu sufletul pipernicit și vom fi tot neîmpliniți.

Pentru cei credincioși, ce semnificație mai are azi, în anul de grație 2020, moartea lui Hristos? Cine se mai cutremură la gândul morții Sale fără vină? Căci El nu era dator să moară, dar a murit în locul fiecăruia dintre noi. Dumnezeu a decretat că plata păcatului este moartea (Romani 6:23). Noi, cei păcătoși ar fi trebuit să plătim păcatele noastre cu moarte, dar dragostea nespus de mare a lui Dumnezeu pentru noi L-a determinat să găsească un înlocuitor pentru fiecare dintre noi, iar acesta să plătească cu moarte în locul nostru.

            Dacă am face un sondaj de opinie și am căuta răspuns/răspunsuri la întrebarea „De ce a murit Hristos?”, majoritatea celor intervievați ar răspunde că El a murit pentru păcatele noastre. Acesta este un răspuns corect, dar incomplet.

De ce a murit Hristos? Iată câteva răspunsuri la care vă îndemn să meditați:

• Hristos a murit pentru păcatele noastre. Pavel le spune Corintenilor: „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi” (1 Corinteni 15:3). Moartea lui Hristos a făcut parte din planul lui Dumnezeu și despre acest plan aflăm din Scripturi, scopul principal al morții lui Hristos fiind să plătească datoria noastră de a muri pentru păcatele noastre. În plus, El a murit nu doar ca noi să nu mai plătim pentru păcatele noastre, ci și pentru ca noi să avem parte de viață veșnică: „darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).
• Hristos a murit ca să-și strângă un popor care să îi aparțină. Pavel îi spune lui Tit: „El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui …” (Tit 2:14). Pentru a avea un popor, Dumnezeu a trebuit întâi să ne răscumpere (1 Petru 1:18-19) de sub stăpînirea celui rău: „… să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi” (Fapte 26:18). Apoi, pe toți cei care au ales să facă parte din poporul lui Dumnezeu El îi curățește și îi transformă să se asemene cu Dumnezeu.
• Dacă ne-a răscumpărat, acum Dumnezeu este stăpânul tuturor celor care au ales să accepte stăpânirea Lui. El a murit ca să stăpânească (domnească) peste cei care beneficiază de jertfa Sa (prin credință): „Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii” (Romani 14:9). Ce înseamnă ca Dumnezeu să stăpânească? Aceasta presupune din partea ta ascultare totală de voia stăpânului – „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16)
• 
  
• Hristos a murit pentru ca toți cei care îi aparțin să Îl pună pe El ca prim scop al trăirii lor: „ Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5:15). Dacă faci parte din poporul Lui și Îi aparții, El este acum stăpânul și tu trebuie să subordonezi totul mulțumirii stăpânului tău, planurile tale se vor subordona planurilor Lui.
• Hristos a murit ca să ne dea posibilitatea părtășiei cu Dumnezeu – „ Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El” (1 Tesaloniceni 5:9-10). Ce înseamnă să trăim împreună cu El? Pe scurt, părtășie, adică relaționăm: comunicăm, facem planuri împreună și le ducem la îndeplinire împreună, aceasta înseamnă că aparținem casei Lui.
• Nu în ultimul rând, Hristos a murit să nimicească pe Diavolul –  „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul” (Evrei 2:14). Prin moartea lui Hristos, Dumnezeu l-a învins definitiv pe Diavolul, i-a anulat dreptul de proprietate asupra omului, mai mult de atât, a câștigat biruința asupra morții. Dumnezeu este stăpân peste moarte, de aceea El poate să dea viață veșnică.       

Iată, v-am prezentat câteva conotații ale morții lui Hristos. Drept concluzie, observăm că Dumnezeu a făcut un plan de mântuire a noastră în Sine Însuși (Efeseni 1:9), cheia acestui plan fiind Hristos („taina voii Sale” – Efeseni 1:9 și Coloseni 2:2). În El am fost înfiați (Efeseni 1:5), am fost răscumpărați și iertați de păcate (Efeseni 1:7), am fost făcuți moștenitori (Efeseni 1:11) și am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, ca semn al apartenenței de casa Lui (Efeseni 1:13). Planul lui Dumnezeu, așadar, este să Îi facă lui Hristos cât mai mulți frați cu putință și, după ce aceștia vor semăna tot mai mult în caracter cu Hristos (Romani 8:29), în final să îi ducă în slavă (Evrei 2:10).

Este important de reținut faptul că moartea lui Hristos nu ar avea valoare fără învierea Sa. Învierea lui Hristos de către Dumnezeu Tatăl (Galateni 1:1, Efeseni 1:20, Coloseni 2:12, 1 Petru 1:21 etc.) validează lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o prin Hristos (Romani 1:4).

Evreii sărbătoreau la Paște eliberarea din robia egipteană, noi sărbătorim la Paște eliberarea noastră din robia Satanei și a păcatului. Hristos a murit și a înviat din moarte, iar noi toți am fost chemați să căpătăm slava Domnului nostru Isus Hristos (2 Tesaloniceni 2:14 – „Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos”).

Oare care va fi atitudinea noastră, cum ne vom raporta la această lucrare copleșitor de măreață pe care Dumnezeu a făcut-o pentru noi prin Hristos?

Laurentiu Stoian