BIRUINȚA CÂND EȘTI ISPITIT

(Textul biblic: Iacov 3:7)

Trebuie să recunoaștem că suntem ispitiți mereu într-o măsură mai mare sau mai mică și în multe feluri și, din păcate, de cele mai multe ori nu ieșim biruitori când suntem ispitiți. Acest fapt reprezintă o problemă majoră în viața credinciosului pentru că demonstrează că nu înțelegem esența planului lui Dumnezeu cu omul și implicit nu acționăm (noi) pentru împlinirea acestui plan în viața noastră. Conform Romani 8:29, planul lui Dumnezeu pentru om este să îi facă lui Isus cât mai mulți frați cu putință, dar aceștia trebuie să semene în caracter cu Isus.

Ce este ispita, cine o inițiază și care este scopul acesteia? Trebuie să înțelegem aceste lucruri pentru că dacă le înțelegem putem găsi soluția pentru a ieși biruitori atunci când suntem ispitiți.

Ispita este o acțiune care exercită o mare forță de atracție, Iacov spune că fiecare este ispitit atunci când este atras de ceva (Iacov 1:14). Despre ce anume este vorba? Iacov explică cum se desfășoară acest proces de ispitire. Atracția este o momeală care vizează poftele noastre, pofte care au ca sursă natura noastră (firea pământească). Când o persoană se întoarce la Dumnezeu și acceptă pentru sine, prin credință, lucrarea Domnului Isus, acea persoană este iertată de păcate, este mântuită și devine copil al lui Dumnezeu. Problema este că, prin nașterea din nou, natura noastră păcătoasă nu dispare. Astfel, în fiecare zi credinciosul trebuie să ducă o luptă pentru a semăna în caracter cu Dumnezeu, făcându-și astfel partea în îndeplinirea planului lui Dumnezeu.

Fiecare dintre cele două naturi (natura din Dumnezeu și natura păcătoasă) se luptă în om pentru a deține supremația, pentru a deține controlul. Lupta aceasta este cruntă și este descrisă atât de bine de către Pavel în capitolul 7 din epistola către Romani. El identifică această luptă: nimic bun nu locuiește în natura pământească; vrem să facem binele dar nu avem putere să îl facem (Romani 7:18,19); natura pământească este puternică și nu este ușor de învins (Romani 7:21-23). Acest adevăr este ilustrat într-un mod cât se poate de clar prin versetul 24 din capitolul 7 din epistola către Romani: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvide acest trup de moarte?” Ahile, erou mitologic, mare războinic descris de către poetul grec Homer în Iliada, avea un singur punct slab care îl făcea vulnerabil în fața morții. Trupul acesta de carne, natura pământească reprezintă pentru noi călcâiul lui Ahile. Ispita împreună cu natura pământească formează un cuplu letal în viața credinciosului.

Sursa ispitei este diavolul, Dumnezeu nu ispitește pe nimeni (Iacov 1:13, 16-17), Cel Rău ne ispitește, ne momește la nivelul rațiunii cu gânduri care să ne ațâțe poftele. Dacă facem greșeala de a lăsa în minte gândurile care ne ațâță poftele, poftele, care au ca sursă natura păcătoasă, prind rădăcini adânci (zămislesc), iar poftele devin atât de puternice încât pun o presiune extraordinară asupra noastră; rezultatul este că cedăm și păcătuim, iar păcatul odată înfăptuit aduce moartea (Iacov 1:15).

Scopul ispitei este să ne îndepărteze de împlinirea planului lui Dumnezeu pentru noi, să ne îndepărteze de Dumnezeu. Când păcătuim sub presiunea ispitelor, rezultatul este despărțirea de Dumnezeu, „nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui ...” (Isaia 59:2).

Ca și o concluzie, Satan se folosește de ispite ca să ne atace în cel mai vulnerabil punct (firea pământească) cu scopul de a ne despărți de Dumnezeu.

De ce suntem atât de des învinși și cedăm atât de ușor ispitelor? Iată câteva posibile răspunsuri:

• Punem prea mult preț pe iertarea acordată de Dumnezeu și efectiv neglijăm faptul că este nevoie de transformarea caracterului nostru ca să semănăm în caracter cu Isus, cu Dumnezeu. Considerăm că iertarea este suficientă, iar transformarea noastră după caracterului lui Isus este ceva opțional. Or, transformarea aceasta nu este deloc opțională.
• Nu înțelegem sau neglijăm faptul că, dacă în noi a avut loc momentul nașterii din nou, atunci Dumnezeu ne este STĂPÂN. Prin neascultarea lui Adam și a Evei, diavolul a primit dreptul de proprietate asupra omului, Isus l-a numit „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12:31, 14:30 și 16:11). A trebuit ca Dumnezeu să ne răscumpere din proprietatea Celui Rău și pentru aceasta a plătit cu vârf și îndesat - Petru ne spune care a fost prețul plătit de către Dumnezeu pentru a recâștiga dreptul de proprietate asupra omului: „sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1: 18 - 19).

Cu siguranță dumneavoastră puteți găsi și alte răspunsuri la întrebarea noastră, eu am să mă opresc la cele două.

Care este soluția pentru a fi biruitori când suntem ispitiți?

Dacă aparținem lui Dumnezeu, în primul rând trebuie să conștientizăm faptul că este inevitabil să fim ispitiți, satan este un adversar puternic, periculos și perseverent, el urmărește cu tenacitate împlinirea scopului său, anume despărțirea noastră de Dumnezeu. Suntem angajați într-o luptă, iar Pavel ne vorbește despre această luptă numind-o lupta credinței (1 Timotei 6: 12), pe care el a purtat-o: „m-am luptat lupta cea bună ...” (2 Timotei 4:7) și se dă pe el exemplu de urmat. Pavel a înțeles că de victoria lui în această luptă depinde veșnicia sa.

Deși a pierdut dreptul de proprietate asupra omului, el (Satan) nu cedează și încearcă să ne readucă sub autoritatea sa. Strategia de luptă a celui rău este descrisă de Petru, „diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește” (1 Petru 5:8). Satan poartă un război de gherilă, dă târcoale ca să vadă dacă nu găsește la noi un punct vulnerabil și răcnește să ne sperie. Despre această strategie a lui Satan vorbește și Domnul Isus (Matei 12:43 -43). În acest context, Pavel ne atrage atenția: „să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27), iar corintenilor le spune „să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, pentru că nu suntem în neștiință de planurile lui” (2 Corinteni 2:11). Adică noi ar trebui să cunoaștem planurile și strategia lui Satan și să acționăm în consecință. De ce aceste atenționări? Deși Satan nu mai are niciun drept de proprietate asupra noastră, noi de bună voie prin păcatele noastre ne punem sub autoritatea lui (Romani 6:16) și el își face astfel „cap de pod” în viața noastră. Astfel el câștigă teren în viața noastră cu fiecare păcat pe care noi îl facem și poate continua lupta pentru readucerea noastră sub autoritatea lui.

Dacă am înțeles cele de mai sus, trebuie să reținem două principii care ne ajută să fim biruitori împotriva ispitelor:

• NU suntem obligați în nici un fel să mai ascultăm de Satan - „noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei” (Romani 8:12); „... nu purtați grijă de firea pământească, ca să-i treziți poftele” (Romani 13:14). Când vin ispitele în viața ta, adu-ți aminte că Satan nu te mai poate obliga să asculți de el (el poate doar să te ispitească);
• Suntem robii aceluia de care ascultăm - „Nu știți că dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați , sunteți robii aceluia de care ascultați ....” (Romani 6:16). Când vin ispitele în viața ta nu uita că tu decizi de cine asculți și decizi astfel sub autoritatea cui te supui.

Dincolo de aceste principii mergem la textul de bază și trebuie să înțelegem câteva adevăruri. A te supune și a te împotrivi sunt două acțiuni opuse. Dacă îl am pe Dumnezeu ca stăpân și mă supun Lui, implicit nu îl recunosc pe Satan ca stăpân și mă împotrivesc lui. Ce înseamnă să te împotrivești lui Satan și să te supui lui Dumnezeu? Când grija, atenția, concentrarea și scopul nostru este să ne supunem lui Dumnezeu, atunci de fapt ne împotrivim lui Satan. Dumnezeu ne garantează că dacă ne supunem Lui, Satan va fugi de la noi și lucrul acesta se va întâmpla pentru că Satan are putere asupra noastră doar în măsura în care noi îi permitem (doar în măsura în care ascultăm de îndemnurile lui). Petru ne îndeamnă să avem aceeași atitudine despre care ne vorbește Iacov, și anume „împotriviți-vă lui, tari în credință” (1 Petru 5:9).

Satan nu va pleca de la noi decât în măsura în care noi reacționăm la acțiunile lui prin a le descalifica și a le îndepărta de la noi. Cum facem asta?

Pentru că ispitele vin la nivelul gândirii, parte a soluției este să nu lăsăm gândurile păcătoase să prindă rădăcini în mintea noastră și să alungăm aceste gânduri prin înlocuirea lor cu gândurile lui Dumnezeu - „... să umblați după lucrurile de sus ...” (Coloseni 3:1), „gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). Transformați-vă modul de gândire, învățați să gândiți în termenii lui Dumnezeu (Romani 12:2). Cu alte cuvinte, trebuie să fim preocupați să cunoaștem lucrurile, gândurile, principiile lui Dumnezeu și să medităm la ele pentru a învăța care sunt standardele lui Dumnezeu și pentru a le înțelege. Tot parte a împotrivirii față de Satan, presupune să învățăm, să ne formăm deprinderi în a pune în practică învățăturile lui Dumnezeu (Romani 6:11 -13, 13:12-14, Efeseni 4:22-24, Coloseni 3:5).

Dacă suntem preocupați de aceste lucruri, nu mai avem timp să ne gândim la îndemnurile lui Satan; aceasta este parte a împotrivirii față de Satan și o supunere sub autoritatea lui Dumnezeu. Aceasta aduce biruință în ispite.

Pentru a împlini cele trei acțiuni care înseamnă supunere lui Dumnezeu și împotrivire față de Satan, Dumnezeu a împlinit față de noi „făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe” (2 Petru 1:3-4), dar în măsura în care Dumnezeu ne-a pus totul la dispoziție pentru a fi biruitori, Petru continuă și ne arată care este partea noastră, responsabilitatea noastră: „De aceea, dați-vă și voi toate silințele …” (2 Petru1:5). Care sunt făgăduințele lui Dumnezeu, făgăduințe care ne asigură biruința?

Prima promisiune despre care vorbește Petru este Domnul Isus (Fapte 2:30): Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Isus ca plată pentru păcatele noastre. Cea de a doua promisiune este Duhul Sfânt (Fapte 2:33): El este puterea de care avem nevoie pentru înțelegerea și practicarea învățăturilor lui Dumnezeu. Dumnezeu ne asigură toată asistența de care avem nevoie.

Doriți să fiți biruitori în ispite?

Nu uitați că Dumnezeu este STĂPÂNUL și Satan este vrăjmașul, supuneți-vă lui Dumnezeu, Stăpânului, și împotriviți-vă lui Satan, vrăjmașului. Cum L-ați primit pe Isus în viața voastră ca Mântuitor prin credință, faceți-L pe Isus și Stăpân al destinului vostru, având încredințarea că El este cel atotputernic, că ceea ce promite și împlinește. Pavel spunea „știu în cine am crezut” (2 Timotei 1:12). Ocupați-vă mintea cu învățăturile Domnului Isus, citind Biblia zilnic și meditând la aceste învățături, pentru ca să le înțelegeți. Propuneți-vă și începeți să practicați cu seriozitate și perseverență învățăturile Domnului Isus; când veți face aceasta, Duhul Sfânt care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6:17) vă va aduce aminte despre ceea ce aveți de făcut în orice situație (Ioan 14:26). Rezultatul va fi că veți fi biruitori în ispite, iar ca bonus veți împlini planul lui Dumnezeu cu privire la voi. Veți învăța să gândiți ca și Dumnezeu, veți acționa pe baza acestui tip de gândire și vă veți forma obiceiuri sfinte, iar aceste obiceiuri vor produce în voi un caracter asemănător cu caracterul lui Isus.

Suntem responsabili de împlinirea planului lui Dumnezeu în viețile noastre, iar pentru aceasta Cuvântul ne avertizează în repetate rânduri: VEGHEAȚI !!!

Laurentiu Stoian