​AŞTEAPTĂ ÎMPLINIREA PROMISIUNII LUI DUMNEZEU

Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă Sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.

.......................................................................................................................................................

Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.

Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.

A venit şi ea în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.

Luca 2:25, 36-38

Unul din cele mai grele lucruri în viaţa noastră este aşteptarea. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie nu-mi place să aştept. Când trebuie să aştept undeva, sau pe cineva, timpul trece atât de greu. Mereu mă uit la ceas, de parcă asta ar face să treacă timpul mai repede. Dar dacă trebuie să aşteptăm zile, sau luni, sau ani. Poate că de multe ori ne-am pierde interesul şi nu am mai aştepta. Din păcate, cam aşa se întâmplă cu multe din promisiunile lui Dumnezeu pentru noi. Pentru că nu se împlinesc imediat, cum am dori, sau am aştepta noi, ne pierdem interesul şi ne îndoim de ele, sau nu le mai aşteptăm. Găsim un exemplu grăitor în 2 Petru 3, unde cei din vremea aceea s-au îndoit de împlinirea promisiunii lui Dumnezeu în ceea ce priveşte venirea Domnului. Iată cum s-au exprimat ei:„Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” 2 Petru 3:4.

Iată însă că ocazia naşterii Domnului Isus ne aduce în prim plan doi oameni, un bărbat şi o femeie, care ne învaţă cum să aşteptăm împlinirea unei făgăduinţe din partea Domnului. Simeon şi Ana ne dau o lecţie despre aşteptare. Sunt sigur că şi tu ai o promisiune din partea Domnului pe care o aştepţi, sau poate că ai aşteptat-o o vreme, dar acum ai renunţat. Haideţi să învăţăm de la Simeon şi Ana.

În primul rând aşteaptă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu pentru tine cu răbdare. Câtă răbdare? Despre Simeon nu ni se spune ce vârstă a avut când L-a ţinut pe Isus în braţe, dar cu siguranţă a fost bătrân. Cât despre Ana, ni se spune că avea 84 de ani. Oamenii aceştia au avut răbdare şi au aşteptat o viaţă întreagă promisiunea lui Dumnezeu că vor vedea pe Mesia. Ei nu au avut atunci ceea ce spune Petru în 2 Petru 3:9, dar noi avem:  „Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” Dacă există o întârziere, asta este numai din punctul nostru de vedere. Dumnezeu face toate lucrurile la timpul optim. Aşteaptă deci cu răbdare împlinirea promisiunii lui Dumnezeu pentru tine şi împlinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu.

Apoi, aşteaptă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu cu credinţă. Despre Simeon ni se spune foarte clar că: „Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.” Luca 2:26. Despre Ana ni se spune că aştepta şi ea „mântuirea Ierusalimului”: „A venit şi ea în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.”Luca 2:38. Aceşti oameni au fost înştiinţaţi direct de Duhul Sfânt, dar mulţi alţii au fost înştiinţaţi prin cuvântul proorocilor primit de la Dumnezeu. Ce i-a caracterizat pe Simeon, Ana şi ceilalţi care aşteptau? Credinţa. Ei au crezut ceea ce le-a făgăduit Dumnezeu. Nu-ţi pierde niciodată credinţa în promisiunea lui Dumnezeu, pentru că asta ar însemna să-ţi pierzi credinţa în Dumnezeu. Noi avem o cântare, unde într-unul din versuri se spune: „Ce promite, El îşi ţine/ Crede, crede, ne-ncetat!”

Apoi, aşteaptă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, trăind o viaţă sfântă, cu frica lui Dumnezeu. Atunci când te îndoieşte de împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, viaţa ta o va lua la vale. O să faci tot felul de compromisuri, iar păcatul îţi va face cu ochiul, iar tu o să-l primeşti. Citim despre Simeon că el aştepta împlinirea promisiunii lui Dumnezeu ducând o viaţă de sfinţenie cu frica lui Dumnezeu: „Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă Sfântă” Luca 2:25. Am pus aceste două caracteristici, sfinţenia şi frica lui Dumnezeu, împreună, că aşa le găsim în text şi nici nu cred că funcţionează separat. Cât despre Ana găsim scris că: „Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.” Luca 2:36,37. Este clar că Ana nu a avut o viaţă uşoară. Cu toate că a rămas văduvă de tânără, ea a ales să trăiască o viaţă sfântă, curată. Sunt sigur că tocmai aşteptarea promisiunii lui Dumnezeu a determinat-o să trăiască aşa. Dragul meu, trăim într-o lume stricată, cu tot felul de tentaţii şi pofte. Mă rog ca într-un astfel de context, tocmai aşteptarea împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu, să te facă să-ţi ridici mereu ochii în sus şi să alegi să trăieşti o viaţă curată, de sfinţenie. Te asigur că nu vei fi demodat, vei fi doar sfânt.

Apoi, aşteaptă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, slujind. Pe Simeon îl găsim în Templu, iar despre Ana ni se spune că: „Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.” Luca 2:37. Orice aşteptare este mai uşoară atunci când te ocupi cu ceva. Cu ce am putea să ne ocupăm noi, copiii lui Dumnezeu, în aşteptarea împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu? Bineînţeles, cu slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor. Dacă nu mai slujeşti o să te ocupi cu alte lucruri, care te pot depărta de Dumnezeu. De aceea caută slujirea, caută părtăşia frăţească, caută rugăciunea, caută citirea Bibliei, caută trăirea Cuvântului. Nu te depărta de Dumnezeu, ci apropiete de El, pentru că El este cel care s-a apropiat de tine prin Fiul Său, Isus Hristos, Mesia.

Pastor Gheorghe Şurtea