​10 caracteristici ale unui lider înţelept

Dacă acţiunile tale îi inspiră pe alţii să viseze mai mult, să înveţe mai mult şi să facă mai mult, atunci eşti un lider – John Quincy Adams, cel de-al şaselea preşedinte al SUA.

De obicei când mă gândesc la un lider înţelept, vrednic de a fi urmat, mă gândesc la Iosua. Istoria antică a Vechiului şi Noului Testament a avut parte de lideri buni, dar Iosua a fost special. Şi-a început viaţa ca sclav în Egipt, dar avea să se remarce ca unul dintre cei mai extraordinari lideri ai antichităţii. Vă propun să facem o scurtă incursiune în viaţa acestui om deosebit pentru a vedea câteva caracteristici ale unui lider înţelept.

1. Liderul înţelept este pasionat de dezvoltarea personală. Iosua nu a ajuns generalul armatei israeliene peste noapte, ci în urma unui proces lung şi anevoios de dezvoltare personală alături de unul dintre cei mai mari lideri ai lumii antice: Moise. Înainte de a fi un lider eficient, Iosua a trebuit să înveţe cum să fie unul. Când Moise a urcat pe Muntele Sinai pentru a primi Tablele Legii, Iosua a mers cu el. Tot poporul a rămas la poalele muntelui, dar Iosua a fost dispus să urce muntele alături de mentorul său (Exod 24:13). Chiar şi atunci când Moise ieşea la popor să-l îndrume după poruncile Domnului, Iosua rămânea mereu în cort, dornic să înveţe tot ce se putea.

2. Liderul înţelept urmează înainte de a fi urmat. După eliberarea din sclavia egipteană, poporul Israel a ajuns la Refidim, unde a fost atacat mişeleşte, pe la spate – acolo unde se aflau bătrânii, copiii, bolnavii şi cei obosiţi de drum – de către nomazii amaleciţi. Atunci, Moise l-a delegat pe Iosua să încropească repede o armată pentru a lupta împotriva amaleciţilor. Biblia precizează că: „Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amaelec” (Exod 17:10). Desigur, din contextul acestei întâmplări, aflăm că victoria i s-a datorat mai mult lui Moise, care a mijlocit înaintea lui Dumnezeu, dar Iosua a înţeles cât de important este să asculte de mentorul său şi să se încreadă în Dumnezeu.

3. Liderul înţelept este optimist. După ce Moise i-a schimbat numele din Hosea ben Nun, în Iosua (ebr. Yeshua - „Dumnezeu este Mântuitorul”), acesta a fost trimis alături de alţi unsprezece camarazi să cerceteze ţara Canaan, pe care aveau să o ia în stăpânire. Zece dintre aceşti spioni s-au întors cu un raport sumbru: deşi ţara era foarte bună, locuitorii ei erau mai mari şi mai tari decât ei. Când tot poporul a început plângă şi să-şi strige disperarea, Iosua şi prietenul său, Caleb, au adus un raport de un optimism debordant. Şi ei erau conştienţi că în Canaan erau uriaşi obişnuiţi cu războiul, dar au spus: „Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da…” (Numeri 14:8). Când cei zece spioni descurajaţi au spus că ţara în care sperau că vor locui „este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei”(Numeri 13:32), Iosua şi Caleb au spus: „nu vă temeţi de oamenii aceia, căci îi vom mânca” (Numeri 14:9). Ce perspective diferite!

4. Liderul înţelept nu se lasă doborât de critici. Când tot poporul a început plângă şi să-şi strige disperarea, şi voia să-i ucidă cu pietre pe Iosua şi pe Caleb, Dumnezeu i-a apărat şi le-a dat curajul şi puterea de a merge mai departe (Numeri 14:10). Criticile negative îi fac pe mulţi lideri să eşueze şi să se retragă din orice poziţie de conducere. Dar liderii excepţionali, chiar dacă sunt afectaţi de critici, nu se lasă copleşiţi de ele.

5. Liderului înţelept îi pasă de fiecare persoană în parte. După ce au intrat în Ţara Promisă şi au cucerit, în mod miraculos, cetatea fortificată Ierihon, Iosua a poruncit soldaţilor săi să-şi respecte promisiunea făcută faţă de Rahav de a o salva împreună cu întreaga ei familie (Iosua 6:22). Liderul înţelept nu se lasă mesmerizat de mulţimi, ci este interesat de fiecare persoană în parte. Pentru el nu contează mulţimile, ci persoanele în care poate investi. Şeful este interesat de lucruri, liderul este interesat de oameni.

6. Liderul înţelept conduce prin influenţă, nu prin impunere. De fiecare dată când a mers pe câmpul de luptă alături de soldaţii săi, Iosua nu s-a mulţumit să dea ordine şi să privească de pe vârful dealului desfăşurarea evenimentelor, ci a stat în fruntea lor, încurajându-i prin exemplul personal (Exod 17:13; Iosua 8:1-29). Şeful este adesea interesat să conducă prin impunerea fricii. Subalternii trebuie să-l asculte de teama de a nu fi pedepsiţi. Pe când liderul excepţional, conduce prin influenţă.

7. Liderul înţelept îi provoacă pe cei din jur să îşi atingă scopul. Deşi trecuseră mulţi ani de când Israel intrase în Canaan, şapte dintre triburile lui Israel nu-şi revendicaseră încă partea de moştenire. Arunci, Iosua a chemat poporul în faţa Cortului Întâlniri şi i-a zis: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voştri” (Iosua 18:3). Iosua ar fi putut să stea liniştit, ştiind că şi-a îndeplinit cu credincioşie datoria de a conduce poporul ales în Ţara Făgăduinţei. Dar nu s-a mulţumit cu atât, ci a vrut să ştie că toţi conaţionalii lui şi-au împlinit scopul pentru care ieşiseră din Egipt.

8. Liderul înţelept îşi pune familia deasupra lucrării. Bătrân fiind, în vârstă de 110 ani, ajuns la finalul vieţii, Iosua adună pentru ultima dată întregul popor şi-i spune: „Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi Dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor căror le slujeau părinţii voştri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:14-15).

Iosua este conştient că o naţiune puternică este alcătuită din familii puternice, de aceea se oferă pe sine ca exemplu şi în acest domeniu. Mulţi lideri foarte buni au eşuat în domeniile lor de activitate, pentru că au falimentat în familie.

9. Liderul înţelept rămâne loial până la sfârşit, indiferent de circumstanţe. Ceea ce mă impresionează cel mai mult la lideri este capacitatea de a nu renunţa atunci când dau de greu, când sunt obosiţi sau când sunt descurajaţi. Apreciez liderii de „cursă lungă”.

Tot mai mulţi lideri din varii domenii se retrag din activitate din cauza epuizării – aşa numitul „sindrom burnout”. Dar Iosua a ştiut să-şi gestioneze resursele şi să-şi împrospăteze puterea stând în prezenţa Domnului. Aşa se face că a avut o activitate intensă până la sfârşitul vieţii sale. Biblia menţionează că: „Israel a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua…” (Iosua 24:31).

10. Liderul înţelept nu-şi asumă creditul pentru victorii, ci Îi dă toată slava Dumnezeului care a luptat pentru el. Un lucru mă intrigă atunci când citesc Evrei 11, supranumit „Capitolul eroilor credinţei”. Dintre toţi marii oameni ai lui Dumnezeu din Vechiul Testament, doar al lui Iosua lipseşte. Este amintit numele fricosului Ghedeon, al proscrisului Iefta, al arogantului Samson sau al prostituatei Rahav. Dar nu al lui Iosua. De ce? Biblia nu precizează acest detaliu şi nici nu este bine să speculăm. Dar, credem că Duhul Sfânt, care a inspirat Scripturile Sfinte, a vrut să ne arate cât de interesat a fost Iosua să-I dea tot creditul lui Dumnezeu pentru biruinţele din viaţa sa. De altfel, înainte de a trimite fiecare seminţie a lui Israel în partea ei de moştenire, după cucerirea Canaanului, Iosua a chemat tot poporul şi i-a amintit următorul lucru esenţial: „Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari şi puternice şi nimeni până în ziua aceasta nu a putut să vă stea împotrivă. Unul singur dintre voi urmărea o mie dintre ei, căci Domnul Dumnezeul vostru lupta pentru voi, cum v-a spus” (Iosua 23:9).

Un şef aşteaptă mereu aplauzele mulţimii, dar liderul înţelept ridică mâinile spre cer şi spune: „Soli Deo Gloria!”.

Pastor Bebe Ciauşu