​Să te cunoască Dumnezeu

de Caius Obeada

În viața de credință sunt anumite principii care ajung să-ți influențeze viața și trăirea. Doctrinele la care ajungi sa aderezi sunt corelate la cea ce o persoana ajunge sa înțeleagă despre Dumnezeu. Cunoșterea atributelor lui Dumnezeu a cea ce este și modul în care se manifestă ajung să aducă o claritate a rolului și limitările omului în relație cu Dumnezeu.

Sunt multe așteptări din partea omului față de Dumnezeu. De exemplu vrem un Dumnezeu care să ne fie la dispoziție în toate problemele cu care suntem confruntați. Dacă suntem bolnavi vrem să fim vindecați. Dacă păcătuim vrem să fim iertați. Daca trăim în imoralitate vrem să fim îngăduiți. Daca ni se face nedreptate vrem ca Dumnezeu să pedepseasca pe toți vrăjmașii noștri. Omul în limita minții lui îl reduce pe Dumnezeu la o marionetă, sugerând ca Dumnezeu este totul și în toate, a cea ce inima omului deziderează.

Sunt multe așteptări din partea omului, mai ales a celuia care nu este interesat sa aibe o relație personală cu Dumnezeu, însă dorește să beneficieze de bunătatea și atributele Sale. În ce privește credincioșii, sunt opinii diferite în ce privește cine este Dumnezeu și ce așteptări avem din partea Sa. Așteptările noastre sunt multe, și adeseori chiar impunătoare, însă uitâm de multe ori cu Cine stăm de vorbă.

În cadrul Grupului de Apologetică, organizat de misiunea Vox Dei pe paginile de pe Facebook, am lansat o întrebare simplă, căutând întrebări tot așa de simple: „Ce este mai important, să-L cunoști pe Dumnezeu sau să te cunoască Dumnezeu pe tine?” Pentru unii pare a fi o întrebare cu tâlc, sau cu răspuns dublu. Unii au preferat să exprime o opiniei generală fără un răspuns concret. Mă folosesc de această oportunitate să dau un răspuns personal la această întrebare.

De ce?

Observație istorică: Uitându-ne pe paginile Scripturi se pare că Dumnezeu se introduce omului, și în mod deosebit oamenilor de care Dumnezeu a vrut să se folosească. În gradina Edenului, Dumnezeu crează pe om și primul act Dumnezeiesc a fost să binecuvinteze pe om și să-i dea o poruncă: ”Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ." (Geneza 1:28) În Geneza capitolul 12:1, Dumnezeu se introduce lui Avraam spunând: "Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.” În Exod 3:4 găsim întâlnirea între Dumnezeu și Moise: Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: "Moise! Moise!" El a răspuns: "Iată-mă!" Chemarea proorocului Ieremia da o lumină deosebită în ce privește alegerile lui Dumnezeu. În cartea lui Ieremia 1:4 găsim scris: "Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem proroc al neamurilor." Trecând peste o serie de chemări speciale din Vechiul Testament, chemarea ucenicilor este deosebită, la fel ca și chemarea lui Pavel. Într-o observație sumară a Scripturilor, se pare că Dumnezeu se introduce omului, ci nu omul lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere se pare că este mai important să te cunoască Dumnezeu decât tu să-l cunoști pe El, având în vedere că inițiativa de relație personală vine din partea lui Dumnezeu.

Observație Biblică: În primul rând este necesar să înțelegem și să recunoaștem Suveranitatea lui Dumnezeu. Psalmul 103:19 spune: ”Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.” Ne se poate ignora autoritatea si suveranitatea lui Dumnezeu, independenta de a face ce vrea, cand vrea, unde vrea, indiferent de circumstanțe și opiniile altora. O serie de versete demonstreaza Suveranitatea Sa în creație, în alegerile pe care le face în voia Sa. Dacă în citirea sumară a Vechiului Testament ajungem să identificăm un mod clar și direct de alegere a lui Dumnezeu a oamenilor prin care dorește să-și facă voia, în următoarele rânduri am să scot în evidență niște texte care sugerează și adeverește practica lui Dumnezeu în alegerea oamenilor Săi, nu numai în Legământul cel vechi dar și în Legământul cel nou. Efeseni 1:4-6- ”În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. Efeseni 2:3-5 – ” Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).” Efeseni 2:8 – ” Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Efeseni 2:10 – ” Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Romani 8:29-30 – ” Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Romani 9:15-16 – ” Căci El a zis lui Moise: "Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur." Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” Romani 9:11 – ” Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă,” Toate aceste texte nu numai că adeveresc cunoștința lui Dumnezeu față de copii Săi, însă dă o perspectivă a importanței pe care Dumnezeu o dă copiilor Săi.

Nu pot să trec cu vederea textul din Matei 7:21-23 unde scrie: ”Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege." Acest text imi aduce aminte de mulțimea oamenilor pe care i-am cunoscut pe parcursul vieții mele și care totuși nu au gustat bunătatea Sa, oameni care au știut totul despre Dumnezeu și totuși nu au fost cunoscuți.

Observație teologică: Teologul James Innell Packer face următoare afirmație: ”Ceea ce contează mai presus de orice, în ultima analiza nu este faptul că ştiu pe Dumnezeu, dar lucrul cel mai mare care trebuie subliniat, este faptul că El mă ştie. Eu sunt chipul săpat în mâinile Lui [Isa. 49:16]. Niciodată nu sunt uitat de El. Toate cunoştinţele mele despre Eldepind de iniţiativa Sa de a mă cunoaște.” (Knowing God (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1993), 41-42) Un alt telog pe nume C. S. Lewis spunea: ”Cum crede Dumnezeu despre noi nu numai că este important, de un infinit de ori mai important.Într-adevăr, așa cum noi gândim despre El nu are nici o importanță cu excepția moduluia cea ce El crede despre noi....De a face voia Sa.... a fi un ingridient special în bucuria Divină....de a fi iubit de Dumnezeu, nu din milă, dar ca bucuria unui artist care se bucură de lucrarea mâinii Sale, ca un tată de fiul său.... —”The Weight of Glory,” in The Weight of Glory: And Other Addresses (orig., 1949; HarperCollins:2001), 39. R.C.Sproul Jr. scrie: ” Cea ce vreu este nu să fiu cunoscut ca un mare teolog și mare om a lui Dumnezeu, dar să fiu cunoscut de Dumnezeu ca un umil copil al Său.” (When Pigs Fly by R.C. Sproul Jr.) Mulți teologi și oameni a lui Dumnezeu au găsit cu cale că este mai preferabil să fi cunoscut de Dumnezeu decât tu să-L cunoști pe El. Chemarea și darul primit din partea Duhului Sfant devin o confirmare a unei investitii pe care Dumnezeu o face în copii Săi.

Concluzie

Cunoașterea căilor Sale, a Cuvântului Său devin de o importanță deosebită după nașterea din nou. Mulți cunosc teologie, cunosc Scripturile, și totuși nu sunt interesați într-o relație specială cu El. Odată ce relația a fost inițiată de Dumnezeu, un credincios nu poate să ignore importanța creșterii in Domnul Christos, a procesului de maturare la care este expus datorită necesității de lucrare la care este chemat. Versetul din 1Corinteni 3:8 este clar in privinta unei relații necesare cu Dumnezeu – ” Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.” Galateni 4:9 – ”Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?” Acesta este un alt verset care ar trebui să dea inspirație la o trăire în Domnul Christos. În ce mă privește, găsesc cu cale că este de un infinit de ori mai important să ma cunoască Dumnezeu, decât eu să-l cunosc pe El. Coram Deo! Shalom!