​NECROLOG – PASTOR IACOB IOSIF

Scris de Familia fratelui Iacob Iosif

Fratele Iacob Iosif s-a născut în 15 noiembrie 1929, în localitatea Lunca Moților, comuna Baia-de-Criș, județul Hunedoara într-o familie modestă: tatăl pe nume Zaharia și mama Paraschiva – oameni temători de Dumnezeu, creștini ortodocși. Tatăl era cantor în Biserica Ortodoxa din sat. Fratele Iacob Iosif a avut doi frați, Traian și Petru, și o soră, Victoria.

O boală necruțătoare a mamei îi lasă pe cei patru copilași orfani, fratele Iosif avand la acea vreme doar 4 ani.

Ulterior tatăl se recăsătoreste si mai are o fiică, Elvira, singura soră care mai este în viață.

Având o copilărie tristă, grea, cu multe lipsuri, simte adânc durerea pierderii mamei, caută refugiu la Dumnezeu de care se alipește cu toată ființa sa, își ia viața în propriile mâini și luptă pentru a depăși multele greutăți cu care se va confrunta.

Merge de mic copil la biserică, atât cu tatăl său, cât și singur, începe să citească de mic Biblia cu mare interes și orice carte care o intalneste din care putea invata despre Dumnezeu.

Ca si copil mergea pe camp avand grija animalelor, dar totdeauna avea cu el Biblia pe care o citea cu mare interes si de care era nedespartit.

Prietenii copii il chemau cu el la joaca, dar el avea o alta preocupare fapt pentru care l-au poreclit si il strigau la scoala si peste tot “sfantul”.

Intr-una din vacante il viziteaza pe unchiul sau Iacob Petru, fratele tatalui, care ii vede pasiunea si preocuparea pentru Dumnezeu si ii propune sa studieze la Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti, pe care acest unchi tocmai il absolvise. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, a urmat studiile la Seminarul Teologic Baptist.

In anul 1956 se casatoreste cu Iacob Cornelia care i-a fost sotie timp de 60 de ani, fiind binecuvantat cu doi copii, Samuel si Estera.

In anul 1991 Dumnezeu il binecuvanteaza cu scumpa si draga lui nepoata Claudia, care a fost bucuria si fericirea batranetii lui.

In urma cu doi ani, in ziua de 3 iulie 2016, cea care i-a fost alaturi o viata intreaga pleaca in vesnicie lasandu-i un gol in inima, plecarea ei marcandu-l puternic.

L-a iubit mult pe Dumnezeu, cu toata inima si-a dedicat viata slujindu-L. Slujirea de pastor o debuteaza pe Valea Hategului in Biserica din Hateg, Salasul de Sus, Raul de Mori, unde slujeste pentru o perioada de 7 ani, apoi revine pe meleagurile copilariei sale unde continua lucrarea pastorala in Biserica din orasul Brad si in alte Biserici apartinatoare precum Tebea, Tomesti unde ramane pana in anul 1968.

In anul 1968 se stabileste in Lipova, la Soimos, slujind mai multe Biserici din Valea Muresului precum: Bata, Barzava, Capalnas, Cuvin, Lalasint, Milova, Masca, Paulis, Petris avand o activitate de peste 45 de ani pe care o incheie cu pensionarea sa.

In toti acesti ani a fost dedicat lui Dumnezeu in lucrarea Sa, a pus multa dragoste si pasiune riscandu-si uneori viata in perioada comunista.

Iarna trecea Muresul inghetat cu brodul, a fost urmarit si amenintat in vremea comunista de securitate, dar a ramas intotdeauna drept de partea adevarului fara compromisuri.

Desi i-a lipsit dragostea mamei, ramas fara ea la varsta de 4 ani, avea o mare dragoste pentru oameni, pentru toti crestinii indiferent de confesiune, le spunea mereu ca “noi avem acelasi Dumnezeu care L-a dat de dragul nostru pe Fiul Sau!”

Era cel care indemna, sfatuia si invata atat pe cei dragi, cat si pe semeni, si-a iubit sotia, copii si nepoata, repeta mereu cat ii iubeste si ce loc special au ei in inima lui.

A fost omul rugciunii, al postului si al Bibliei.

Se ruga mult pentru toti oamenii, pentru toti cei dragi, citea capitole zilnic din Biblie si toata viata pana in ultimele zile a avut o zi in fiecare saptamana dedicata postului si rugaciunii.

Familia, cei dragi, apropiatii, astazi simt un gol imens plin plecarea fratelui Iacob Iosif in vesnicie.

Nu ar fi posibila depasirea acestui moment fara increderea deplina ca fratele Iacob Iosif astazi este intr-un loc minunat, fara durere si fara suferinta, alaturi de Dumnezeu pe care L-a iubit si L-a slujit toata viata.