​Manifestarea sfințeniei lui Dumnezeu

            Fr. Paulsen amintea de ziua nuielelor sau ziua vergilor ”Dies virgilemia”. Aceasta era ziua când toți elevii dintr-o școală mergeau în luncă să facă rost de nuiele pentru următorul an școlar. Nuielele erau folosite de profesori să disciplineze elevii. Interesant este că elevii erau avertizați de ceea ce îi aștepta dacă erau obraznici, neascultători sau chiar delăsători. Nu comentez etica unei astfel de zile într-o instituție ci vreau doar să menționez că perioada în care scria Isaia era doar ziua nuielelor ce preceda ziua pedepsirii.

Sfințenia lui Dumnezeu se manifestă prin descoperirea păcatului (Isaia 1:1-4) dar și prin disciplinarea păcătosului. Unul din cele mai clare texte despre modul în care pedepsește Dumnezeu și motivația pedepsei asupra credincioșilor este acesta:

"Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte." Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:5-11)

 Dumnezeu pedepsește în mod progresiv (v. 5a), prin privarea unor binecuvântări (v. 5b-8) și părintește (v.9). În primul rând Dumnezeu pedepsește progresiv ”Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău?”. Din acest text reiese faptul că Dumnezeu are diverse pedepse, El este înțelept și drept de aceea dozează pedeapsa în funcție de gravitatea păcatului. Întrebarea lui Isaia trădează și dragostea lui Dumnezeu în procesul acesta al pedepsirii.

            În al doilea rând Dumnezeu pedepsește prin privarea de unele binecuvântări, lucru vizibil prin retragerea binecuvântărilor. Trei cuvinte rezumă textul acesta: Infecția, inamicii și izolarea. Grigore de Nazianz afirma să nu lăudăm orice fel de sănătate nici să nu urâm orice boală. Răspândirea infecției în trup (v. 5b-6) este o consecință a retragerii prezenței lui Dumnezeu. Metafora trupului este des folosită în Scripturi iar de data aceasta structura politică, religioasă și socială a Ierusalimului este reprezentată în acest mod. Corupția simbolizată prin infecție a cuprins toate mădularele trupului (capul, inima, din tălpi și până în creștet), infecția este într-un stadiu avansat (răni, vânătăi și carne vie) și nimeni nu a luat nici cea mai mică măsură de tratament (nestoarse, nelegate și nealinate). Într-o perioadă de prosperitate și protecție militară așa cum era în timpul lui Ozia (2 Cronici 26:11-15) era greu să îți imaginezi că vor veni străinii și vor pustii țara (v.7). Totuși Isaia avertizează poporul despre acești prădători și pustiitori. Împăratul Ozia a dezvoltat agricultura în țara lui Iuda prin diverse reforme și programe de construcții (2 Cronici 26:10). Ozia ... a zidit turnuri în pustiu şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. Limbajul din Isaia 1:8, iudeii îl înțelegeau foarte bine. Dumnezeu însă schimbă perspectiva asupra colibei și covercii. Acestea erau o pradă ușoară pentru inamici deoarece erau izolate.

            În al treilea rând Dumnezeu pedepsește părintește, adică El nu dorește nimicirea poporului ci îndreptarea lui. Sodoma și Gomora sunt o imagine a judecății lui Dumnezeu însă poporul lui Iuda a avut parte doar de pedeapsa lui Dumnezeu fără a fi nimicit. 

Pastor Emanuel Jurcoi